Orice părinte își dorește un copil sensibil, cooperant, bine educat. O atmosferă frumoasă de familie poate fi privită din mai multe unghiuri. Ajutorul reciproc este unul dintre acestea.
Implicarea copiilor în treburile casnice este un subiect față de care există opinii diferite. Sunt părinți care încearcă să protejeze copii de orice muncă, în timp ce alții exagerează cu prea multe sarcini. În ambele situații părinții au intenții bune, dar rezultatele nu sunt întotdeauna cele vizate, nici pe termen scurt, nici pe termen lung.
Echilibrul este foarte important între a-l încărca prea mult sau a-l scuti complet. Pornind de la ideea că responsabilizarea copilului face parte din educație, este important că pe măsură ce crește, copilul să fie implicat în tot ce ține de viață de familie. La început ajută-l să facă diferite lucruri pentru el (să se îmbrace, să se încalțe, să se spele etc.), apoi pentru casă și pentru ceilalți.
Este de preferat să fie învățat să se descurce singur în anumite situații decât să fie permanent secondat și dirijat, sau însoțit de „lasă că fac eu”. Trebuie formată și se dezvoltată treptat dorința, dar și necesitatea de fi independent.
La un moment dat copilul simte nevoia să fie implicat, știe și chiar spune „pot să fac eu asta”. Această atitudine trebuie fructificată, copilul trebuie motivat. El se simte „mare” și are nevoie să i se acorde încredere, să fie valorizat, să primească importanță și utilitate.
Este mai simplu să faci tu, deoarece e mai bine și mai rapid, și destul de dificil să-l implici pe el, însă merită efortul și răbdarea.
Bineînțeles că la început mai mult te încurcă, însă face parte din învățare. Considerente de stres și lipsă a timpului nu justifică nici excluderea copilului, nici implicarea lui abuzivă.
Copilul nu trebuie să perceapă solicitarea și implicarea lui ca pedeapsă, poruncă sau reproș. Nu așa va învăța să coopereze și să se responsabilizeze. Șabloanele moștenite în creșterea și educarea micuților nu mai sunt de actualitate, cerințele societății se schimbă permanent.
Responsabilizarea copiilor
Totul se învață, iar formarea abilităților are nevoie de timp și exersare. Atunci când soliciți copilul este bine să ții cont de câteva lucruri:
– activitățile să se potrivească vârstei și personalității copilului, să nu fie impuse împotriva voinței lui
– să se desfășoare alături de părinți până copilul poate prelua singur o anumită sarcină (ceea ce ție ți se pare simplu, pentru el poate fi dificil la început)
– să fie apreciate pentru a oferi mulțumire și satisfacție și să nu fie criticate (va face din ce în ce mai bine)
– nivelul așteptărilor trebuie reglat după vârstă și capacitatea copilului (nu cere perfecțiune, apreciază implicarea)
– munca în gospodărie nu trebuie să fie preocuparea principală a copilului (nu-i răpi timpul de joacă – prin joc copilul se dezvoltă și își antrenează funcțiile psihice atât în plan rațional cât și afectiv)
– creează o atmosferă plăcută, evită monotonia și nu transmite mesaje contradictorii
– împarte-i sarcina în etape mici („așezi jucăriile / ștergi praful” etc. / „Fă curat în cameră” poate crea nedumeriri)
– nu apela la obiceiul greșit de „a-i plăti serviciile”
– fii un exemplu și evită să te plângi de cât de mult și groaznic e, nu te victimiza
Sărbătorile și implicarea copiilor
Luna decembrie este o lună specială față de oricare alta. Denumită simbolic „luna cadourilor”, ea cuprinde multe activități și evenimente.
Pregătirile de sărbători creează în fiecare familie momente frumoase de la cumpărături speciale și surprize, la împodobirea casei și meniuri deosebite.
Curățenia, gătitul, ornatul, pot fi transformate în activități plăcute și antrenante. Copiii trăiesc intens toate aceste pregătiri și este un moment bun să fie implicați. Le face plăcere și le creează sentimente de bucurie și mulțumire, amplificând prin acțiunea lor intensitatea trăirilor și frumusețea sărbătorilor de iarnă.
www.problemele-copilului-meu.ro
