Cum au fost mântuiți oamenii care au trăit înainte ca Iisus să moară pentru păcatele lor?

De la căderea omului în păcat, fundamentul mântuirii a fost întotdeauna moartea lui Hristos. Nici o persoană, indiferent dacă a trăit înainte de momentul crucificării lui Iisus sau după acesta, nu ar putea fi mântuit dacă nu ar fi existat acest moment crucial în istoria lumii. Moartea lui Hristos a plătit pedeapsa pentru păcatele din trecut ale sfinților Vechiului Testament dar și pentru păcatele sfinților Noului Testament.
Singura condiție pentru mântuire a fost întotdeauna credința. Dumnezeu a fost întotdeauna ținta credinței oricărei persoane care și-a dorit mântuirea. Psalmistul a scris în acest sens: „Ferice de toți câți se încred în El” (Psalmul 2:12). Geneza 15:6 ne spune că Avraam a crezut în Dumnezeu și aceasta a fost suficientă pentru ca Dumnezeu să îl socotească pe Avraam neprihănit (a se vedea de asemenea Romani 4:3-8). Sistemul de sacrificii din Vechiul Testament nu a înlăturat păcatul, după cum ne învață foarte clar Evrei 9:1-10:4. Dimpotrivă, tot acest sistem arăta către ziua când Fiul lui Dumnezeu avea să lase să curgă sângele Său nevinovat pentru răscumpărarea rasei umane păcătoase.
Ceea ce s-a schimbat de-a lungul veacurilor a fost conținutul credinței. Cerința lui Dumnezeu cu privire la ceea ce oamenii trebuiau să creadă se bazează pe nivelul de revelație pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor până la acea vreme. Aceasta se numește în termeni doctrinari revelație progresivă. Adam a crezut în promisiunea pe care Dumnezeu i-a făcut-o în Geneza 3:15 referitor la faptul că Sămânța femeii îl va birui pe Satan. Adam a crezut în El, lucru demonstrat prin chiar numele dat Evei (v.20) iar Domnul i-a acceptat imediat după descoperirea păcatului lor acoperindu-le trupurile cu haine de blană (v.21). În acel moment, aceasta a fost tot ceea ce Adam știa, însă el a crezut în iertarea oferită de Dumnezeu.
Avraam a crezut în promisiunile pe care i le-a făcut Dumnezeu și în revelația pe care Dumnezeu i-a făcut-o în Geneza 12 și 15. Înaintea lui Moise, nu existau texte scrise ale Scripturii, însă oamenii erau totuși la fel de răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce El le revela acestora. Pe parcursul Vechiului Testament, credincioșii erau considerați mântuiți pentru că ei credeau că va veni o zi când Dumnezeu va rezolva într-un fel problema păcatelor lor. Astăzi privim înapoi și iată credem că El deja a rezolvat și problema păcatelor noastre la Calvar (Ioan 3:16; Evrei 9:28).
Dar în ceea ce îi privește pe credincioșii din timpul lui Hristos, înainte de crucificare și înviere, în ce au crezut ei? Au înțeles ei întreaga lucrare a Domnului Iisus Hristos cu privire la moartea Sa pe cruce pentru păcatele lor? În partea finală a lucrării Sale pe pământ: „Iisus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât, și că a treia zi are să învieze” (Matei 16:21). Care a fost reacția ucenicilor Săi la acest mesaj? „Petru L-a luat deoparte, și a început să-l mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!” ” (16:22). Atât Petru cât și alți ucenici ai lui Iisus nu au știut adevărul acesta din primul moment, însă ei au fost mântuiți pentru că au crezut că Dumnezeu va rezolva problema păcatelor lor. Ei nu au știut exact cum va face Dumnezeu acest lucru, la fel ca și Adam, Avraam, Moise sau David, însă ei au crezut în Dumnezeu.
Mântuirea noastră este bazată pe moartea lui Hristos
În zilele noastre, avem parte de mult mai multă revelație din partea lui Dumnezeu decât au avut oamenii dinainte de învierea lui Hristos. „După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin prooroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor, și prin care a făcut și veacurile” (Evrei 1:1-2). Mântuirea noastră este bazată pe moartea lui Hristos, însă credința noastră în aceasta a rămas condiție pentru mântuire, iar această credință este îndreptată tot către Dumnezeu. Conținutul credinței noastre astăzi este faptul că Hristos a murit pentru păcatele noastre, că El a fost îngropat și că a înviat a treia zi (1 Corinteni 15:3-4).