„Cum au dispărut muștele”

„Gimnasiul din Suceavă”
„Un ziar local pretinde că gimnasiul din Suceavă n’ar mai exista dacă n’ar avea atâți școlari și profesori de confesiune mosaică. Noi n’am știut’o până acum dar înclinăm spre această părere. Nouă ni se pare chiar că existența gimnasiului va fi abia atunci pe deplin asigurată când n’a fi nici pui de Român pe acolo. Pașii necesari i-a făcut deja d-l Tumlirz prin eschiderea unei mulțimi considerabile de școlari Români. Dacă merge treaba tot așa înainte, vom trebui peste scurt timp să ni trimitem copiii în cheider. Dar’ ne temem că și de acolo ni i-a scoate Tumlirz; pentru Români nu-i loc în Bucovina din simpla causă că-i țara de jac”.
„Gazeta Bucovinei”, Anul V, nr. 81, Cernăuți, Joi 12 (24) Octomvrie 1895.
„Urmările unui joc între două copile”
„O tragică întâmplare s’a petrecut la Gura Humorului. Pe când se jucau s’a ivit o ceartă între copila Malena Ana, în etate de 7 ani, și o altă copilă. În cursul acestei certe Malena Ana a fost lovită în cap cu un topor de către tovarășa ei de joacă. Biata copilă a căzut în nesimțire, pierzând o mare cantitate de sânge. În stare extrem de gravă ea a fost transportată la spital de 2 copii din localitate. Cealaltă copilă, dându-și seama de cele petrecute, a încercat să se arunce înt’o fântână; a fost oprită de câțiva bărbați”.
„Suceava”, Anul I, Nr. 226, 4 Octombrie 1939.
„Cum au dispărut muștele”
„Era vară și oamenii care intrau în cofetăriile Union și Liliacul din Suceava se enervau. Vedeau prea multe muște. Le acuza și instinctul prostesc de a trage la dulce. Că, în definitiv, citronada aia era prea diluată. De unde să bănuie ei că insectele acționau în local cum acționau după tejghea gestionarele Viorica Larion și Valeria Melniciuc, iar la laboratoarele cofetăriilor, Gheorghe Mateiciuc. Acesta extrăgea toată esența sucului și o preda gestionarelor prin intermediul șoferului Ion Hreniuc. Banii îi împărțeau frățește, că și muștele bîzîie la unison la miere. Pînă într-o zi cînd miliția și apoi tribunalul au făcut curățenie acolo. Cel puțin pentru cîteva anotimpuri”.
„Zori Noi”, Anul XXII, nr. 6160, Vineri 6 octombrie 1967.