Parafrazând cuvintele istoricului Nicolae Iorga, nu ceea ce ne dă lumea ne leagă mai mult de ea, ci ceea ce îi oferim noi ei reușește mai mult să ne lege de ea. Dar ce ne facem atunci când nu avem nimic de dat, sau mai bine zis nimic bun?
Dacă vei vorbi cu oamenii, mulți dintre ei îți vor spune că sălașul culturii nu poate fi în altă parte decât printre studenți, că doar de asta merg la facultate!… Și pe bună dreptate… unde în altă parte dacă nu la universitate ar putea fi casa permanentă a culturii? Dar dacă vei bătea la ușa casei ei, în prag nu-ți va ieși ”cultura”, ci o verișoară de-a ei, mai mică dar mult mai guralivă, ”teoria culturii”, care îți va spune cu o voce pițigăiată: ”Îmi pare rău, cultura nu este acasă!”… ”Bine, bine, și atunci când vine?” vei întreba desigur… ”Nu știu, nu prea curând, a plecat pentru multă vreme…”
Fiecare dintre noi (sau aproape fiecare) am învățat și știm de la matematică (de învățat da, de știut nu prea…) că orice număr înmulțit cu zero dă zero. Dacă ar fi doar în matematică nu ar fi prea mare problema, ci din contra, ar face mai simple ecuațiile matematicienilor, dar din păcate orice număr înmulțit cu zero dă tot zero și în practică.
Bine, bine dar lasă matematica pentru tocilari, veți spune cu toții, ce treabă are cultura cu asta? Ce vrei să spui cu asta?
Să ne imaginăm că orice număr natural este teoria sau, mai bine spus, cantitatea de teorie dobândită de noi, studenții. Pentru unii, acest număr poate coincide cu 0.0(1), pentru alții cu 1… sau pentru cei mai buni dintre noi cu 1 la puterea n (?). Dar zero ce o fi? Zero este practica sau punerea în practică a teoriei dobândite.
Dacă în loc de zero ar fi fost orice alt număr natural, rezultatul era cultura teoriei (adică 1 la n înmulțit cu n va da un număr n), dar fiindcă zero este doar zero, rezultatul nu este decât o teorie a culturii (adică 1 la puterea n înmulțit cu zero va da întotdeauna zero!).
Dacă îi vei întreba pe oameni unde locuiește cultura, îți vor răspunde mulți – la universitate. Și au dreptate! Dar ei nu știu că acasă nu mai este cultura, fiindcă e plecată pentru multă vreme, ci verișoara ei mai mică, dar mult mai guralivă…
Acum dar să nu credeți ca noi, studenții, am fi niște inculți sau că nu iubim cultura… Și dacă ne gândim bine, nici nu suntem noi vinovați de toate lucrurile astea. Profesorii noștri încearcă cât pot de mult, alții mai mult, alții mai puțin, să ne învețe teoria, alții chiar și cultura… Dar unde vreți să învățăm cultura teoriei? În cluburi?… nu prea cred!… Printre blocuri?… nici atât!… În parcuri???… nu prea avem!… La teatru, filarmonică, cercuri culturale, cenacluri literare?… vorbim prostii!… De la cei mai mari decât noi???… nu-i frumos să vorbești prostii!!!!
Deja am spus destule, prea multe cred. Oricum veți uita tot ce am spus aici, dar țineți minte, vă rog, ce spune definiția UNESCO despre cultură: „o serie de caracteristici distincte ale unei societăți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali”.
Carmel ONUȚ
