Culmea decăderii

De zile bune, se tot discută despre amicalele Naționalei, atît cele care erau să fie disputate, cît și despre cele care vor urma, dar din care, de fapt, n-a mai rămas decît unul!… că au ajuns să ne refuze pînă și alde Nigeria sau Camerun sau Patagonia, sub cele mai bizare pretexte, dintre care cel mai haios rămîne tot ăla că… nu s-a găsit în toată Londra sau Anglia sau Marea Britanie un teren pe care să putem juca! Ba mai dăm vina și pe presupusul organizator de meci(uri), că cică n-ar fi avut nervul necesar rezolvării problemei. Ajunși aici, ne amintim de celebrele turnee de iarnă ale aceleiași Naționale de prin anii ’60 cînd în țară ni se anunțau meciuri cu Argentina, Brazilia și Uruguay. Iar băieții plecau într-acolo și jucau cu echipe de frizeri din Brazilia, de bucătari din Argentina și de poștași din Argentina… sau invers! La 40 de ani distanță, aflăm că pentru echipa noastră nu se găsește adversar mai breaz decît Coasta de Fildeș și loc mai acătări decît Parisul care, chiar dacă nu-i Bagdad, tot te ia puțin cu fiori. De fapt, am căzut din lac în puț: n-am jucat în Iran ca să nu ?,….? cu inamicul, dar ne ducem în cel mai nesigur loc din Europa din acest moment, unde inamicul e chiar la vedere. Norocul nostru, dacă e să fie unul, atunci este acela că suporterii români nu vor cădea victime nici unui conflict, pe motiv de… absență totală! Vor fi, evident, ivorieni în tribune (că doar Africa este cea care asigură grosul scandalagiilor din Paris) care, chiar dacă vor dori să pună ceva pe foc, n-au la îndemînă decît tot de-ai lor sau, cel mult, scaune. Pe de altă parte, dacă tot au ajuns la acest nivel, nici că se putea o reacție mai potrivită decît aceea a Televiziunii Române care transmite, în premieră absolută, meciul pe… TVR 2!!! Concluzionînd, am zice că la un fotbal second hand care întîlnește adversari second hand, nici nu se cuvenea un astfel de spațiu de emisie. Este suprema realizare a Nașului la final de carieră.