Cu trenulețul spre Champions League

Ați observat ce scheme bine puse la punct au steliștii? Nu, nu la cele de dinainte de golurile marcate mă refer, ci la alea de după… Adevărat dans tematic, nu altceva. Cred că până și africanii care dansează cu foc în jurul focului îi invidiează. E bine că își mai țin și jucătorii mintea ocupată cu ceva, se întrevăd astfel viitorii tehnicieni de geniu. Și încă nu s-au epuizat toate sursele de inspirație, pe lângă trenulețe și tuneluri abia aștept să văd preluări de la lapte gros sau șotron.
Cred că frustrarea rezultatului de egalitate, smuls totuși la limită, mi-a înlesnit această introducere. Poate am fost victimele unei hipnoze în masă. Gigi Becali (am auzit că mai nou țină să i se spună George, e probabil primul pas către “cel Mare”, “cel Viteaz” sau – de ce nu? – “Minune”) parcă ne-a indus tuturor o stare de siguranță vecină cu inconștiența. Suporterii cereau scor, casele de pariuri diminuau cota Stelei de la zi la zi, ziariștii dădeau năvală cu articole optimiste… Când colo, la Liege era s-o încasăm dacă nu intra acolada lui Petre Marin! Ne-a mai venit inima la loc, altfel, la 1-2, ar fi rămas acolo, în gât.
Apoi n-am înțeles de ce s-a forțat reintrarea lui Carlos. Când îți asumi asemenea riscuri, ca și astă primăvară, justificarea “a jucat nerefăcut complet” devine nulă și neavenită. Deși primul gol nu de la vreo accidentare i se trage portughezului, ci de la cap! Nu-mi venea să cred ochilor văzând poziția lui Carlos la acea lovitură liberă. În naivitatea mea, am crezut că îi oferă o momeală lui Rapaic și se va replia imediat pe colțul scurt. Aiurea! Carlos habar n-avea că Rapaic e și el un fel de Niculescu, adică inamic al păianjenului, tocmai astfel de execuții făcându-l cunoscut pe când juca în Serie A. Apropo, pe când o manifestare artistică și la gol primit? Sugerez bâza!