Cu școală, fără școală…

Gazeta Sporturilor de ieri îi punea lui Dică o întrebare pe pagina 1. Evident că era una retorică, referitoare la contribuția antrenorului Stelei la jocul echipei, un joc din care vă mărturisesc că oricât mă străduiesc, nu înțeleg absolut nimic. Și zic că n-am pierdut în acest sezon nici un joc al Stelei, atât în campionat, cât și în cupele europene, că doar vă amintiți că Steaua a jucat în ambele. Adică în preliminarii, că în grupe a ajuns doar în Europa League. Ceea ce pot să spun acum, în martie 2018, este că în august 2017 și ulterior, cam până la căderea iernii, parcă Steaua mai juca câte ceva. De vreo 3 luni însă, totul este un haos, un balamuc din care nu se mai înțelege nimic, jucătorii părând absolut dezlegați și fiecare jucând parcă nu după vreo regulă, vreo schemă, vreo idee tactică, ci cum îi vine, cum dă Domnul, cum i se năzare respectivului. În toată mișcarea asta browniană, există un singur reper: numitul Budescu, un fotbalist pe care fără ezitare îl putem numi excepțional, întrucât în fiecare meci l-am văzut făcând lucruri realmente de excepție, indiferent că vorbim de lansări, deschideri, pase ori de șuturi pe care cred că nimeni nu le înțelege pe de-a-ntregul. Revin la subiectul propriu-zis al acestei rubrici, domnul Dică, pe care când îl văd mă încearcă un amestec de milă și jenă. El este în mod evident depășit de tot și de toate: de misiunea în sine, de faptul că trebuie să apară la conferințe de presă, de relația cu patronul, ba sunt convins că și de cea cu jucătorii. Aici ajung la fixația pe care o am în legătură cu școala. Sigur că poți fi antrenor de geniu (vezi cazul Mircea Lucescu) și să obții mari performanțe și fără vreo școală de antrenori, și probabil mai ales fără școala de antrenori de la București (măcar în ideea că zeci de ani aici a fost tartor unul Rădulescu, o panaramă vag alfabetizată, dar plină de tupeu!), dar fără discuție că de la un antrenor cu studii așteptările sunt altele. Lucescu n-o fi având el școală de antrenori, dar a făcut totuși o facultate în tinerețe, iar asta se vede. Săracu’ Dică, la fel ca săracu’ Radoi, dar și ca săracu’ Bratu, noul „antrenor” al lui Dinamo, n-are, cred, nici bac-ul. Iar asta se vede și în interviuri, și în jocul echipei. La final, când Steaua nu va prinde Europa, iar Dinamo poate chiar va retrograda, amintiți-vă la ce e bună și nițică școală.