Cu nervii la pământ

Dintre toate activitățile umane, cu siguranță că de cel mai mult public beneficiază doar două: concertele rock și meciurile de fotbal. Asta și fiindcă ambele au același loc de desfășurare: stadioanele. Fie că e Anglia – Norvegia pe Wembley, fie că e Rolling Stones pe „Lia Manoliu”, protagoniștii au de jur împrejurul lor multe zeci de mii de oameni pe care, prin prestația lor, trebuie să-i facă să nu regrete banii dați pe bilet. Printre spectatori nu sunt numai fani, admiratori și prieteni, ci și unii veniți doar din curiozitate sau, în cea mai rea variantă, chiar ostili, puși să dărâme spectacolul. Se întâmplă și la concerte ca în timpul „cântării” câte un grup organizat să scandeze tocmai numele vreunei trupe pe care cei de pe scenă o detestă. Ce să mai vorbim de fotbal, unde e de la sine înțeles că fanii echipei adverse vor face totul pentru a-și ajuta propriii favoriți să câștige: huiduielile, obiecte aruncate, pancarte cu texte menite să-i doboare psihic pe adversari, strigături vulgare și chiar agresive etc. Cântăreți sau fotbaliști, „artiștii” trebuie să-și ducă treaba la bun sfârșit, indiferent de ce se întâmplă în tribune, fiindcă asta este de fapt definiția profesionalismului: să treacă peste toate pentru a-și face treaba cât mai bine. De vreo două zile stau și mă întreb ce fel de profesionist o fi domnul Cristian Chivu, din moment ce, primit cu fireasca, tradiționala, chiar cuvenita ostilitate de galeria Romei (echipă pe care a părăsit-o oarecum surprinzător, cu ceva vreme în urmă, taman când Roma își făcea planuri de mare performanță în care ca piesă de bază figura și Chivu), s-a supărat ca ultimul văcar pe tot ce mișca în zonă: spectatori, antrenor, arbitri, adversari, colegi de echipă. Culmea culmilor e că a cășunat cu lamentațiile lui patetic-agresive pe unul care a luat-o nu mai rău, ci infinit mai al naibii, de mult mai multe ori, ba încă și în mai multe locuri: Samuel Eto’o! Ăsta, săracu’, nici nu prea înțelegea ce i se întâmplă lui Chivu, fiindcă „țigan”, cum îl făcea galeria Romei, lui Eto’o i s-ar fi părut un alint pe lângă câte a îndurat el și pielea lui neagră ca tăciunele. Mă gândeam ce aș fi făcut eu în locul lui Chivu. Sau ce s-ar fi cuvenit să facă un profesionist oarecare, cu condiția să fie chiar profesionist: pur și simplu să zâmbească larg galeriei, să joace de să mănânce norii, iar totul să pornească de la premisa că dacă sunt atât de supărați pe el, atunci înseamnă că el chiar le lipsește, că era cu adevărat o piesă importantă la Roma și că toată manifestarea aia ostilă este chiar dovada valorii lui. Pe care avea la dispoziție fix o oră și jumătate pentru a o demonstra și a o reconfirma. În loc de asta, a făcut istericale și fițe de țoapă. Ăsta e căpitanul Naționalei. Dacă așteptăm calificări, atunci nici o grijă: mai avem de așteptat!