Cu lampa-n ochi

Mă văd silit să reiau câte ceva din comentariul de ieri al colegului Gabriel Manță pe care îl invidiez sincer că a putut fi spectator la un meci fără spectatori, ba încă și la o premieră mondială; întâiul meci jucat în nocturnă de Cetatea Suceava. De fapt, despre chestia cu nocturna vreau să-mi exprim și eu nedumeririle: de ce oare se consideră că dacă nu au mai jucat vreodată în asemenea condiții, jucătorii unei anume echipe trebuie să confunde mingea cu liliecii și să alerge ca turbații după umbrele (între două și patru, în funcție de tipul de instalație folosit) adversarilor, ba să se mai și mire că aia, umbra adică, nu geme și nu se tăvălește după ce a fost pocnită la tibie !? Halucinantele comentarii pe această temă, folosite intensiv înaintea partidei și-au găsit parțial suportul însă și în teren, sucevenii parcă temându-se până și de … umbra lor! Altfel spus, lipsa de tupeu, ușor sesizabilă, s-a manifestat din plin și de această dată, în fața unui amărât de Petrolul din care n-a mai rămas nu istoria (altfel remarcabilă) ci nici măcar elanul cu care s-a bătut la promovare până acum vreo două luni și pe care a ratat-o „la mustață”. Iar sechelele se văd și se simt în jocul său. Era un prilej minunat pentru echipa noastră de a se arăta aptă de bătălia pentru Liga I, pe care l-a ratat, îndrăznesc să sper că e doar asta, din cauza tinereții și a emoțiilor inerente vârstei. Știu că Ioan Radu le-a făcut elevilor săi o pregătire fizică exemplară. Ar fi, poate momentul să le inducă și una mentală corespunzătoare, pe fondul unei tactici de joc obligatoriu ofensive. Nu poți câștiga apărându-te la infinit. De altfel, aceste păguboase tactici îți pot aduce egaluri de palmares, eventual (ptiu !) „înfrângeri onorabile”, dar niciodată marile victorii. Este faptul care mă îngrijorează în primul rând la echipele noastre din cupele europene: niciuna nu pare dominată de spirit ofensiv, dovadă că nici în campionat nu se înscrie. Excepție în această ultimă etapă ar putea fi considerată Steaua, numai că cele 3 goluri înscrise de ea unei echipe retrogradate din B în C și ajunse accidental în Liga I n-au, pentru mine cel puțin, nicio relevanță. Dacă nu o bătea Steaua, avea grijă „bătrâna doamnă” să se împiedice-n baston și să cadă singură pe scări, neîmbrâncită.