Cu crampoanele pe pământ

Ne-am ales cu laude din partea lui del Bosque după egalul cu Spania și am prins ceva vânt în pânze. Întrezărim un viitor ceva mai roz, deși spaniolii n-au aliniat nici jumătate dintre titularii obișnuiți, deși Săpunaru aproape că le-a pus mingea pe var (ați văzut cum se opriseră ai noștri?)… Dar eu n-aș trece ușor peste altă fază, una care putea să ne aducă o victorie uluitoare: este vorba despre ultima fază, un contraatac doi contra unu, desfășurat exact înainte de ultimul fluier. Torje a scăpat pe stânga, un coechipier era demarcat în centru, iar un adversar era prins între ei. Cel mai firesc lucru era o pasă la întâlnire care l-ar fi lăsat în situație de unu la unu cu portarul pe coechipierul respectiv. Rezultatul a fost o pasă aeriană care a aterizat în brațele lui Casillas. Scuza că Torje este dreptaci nici n-ar trebui invocată pentru că, pe de o parte, măcar o pasă de abecedarul fotbalului ar trebui să se poată da, la nivel de națională, cu piciorul care nu e de bază, iar pe de alta nimeni nu l-a împiedicat să paseze cu exteriorul piciorului drept.
Stanciu a confirmat și cu Spania, din fericire, deoarece continuitatea e o floare rară în fotbalul nostru. Totuși, i se transmite pe bună dreptate să rămână cu crampoanele pe pământ, căci îmi vine în minte acea fază în care a șutat de la mijlocul terenului, încercând un iluzoriu lob, într-un moment când Chiricheș, cel care făcuse recuperarea, plecase pe un culoar liber în centru. Reproșurile acestuia din urmă la adresa lui Stanciu au fost vizibile și perfect îndreptățite. Tot la categoria plusuri l-aș trece și pe Florin Andone, un tip oportunist și curajos, cu acel “zvâc” specific tinereții. În schimb, văd că deja se pune problema “casării” lui Sânmărtean, deși el a depins de inspirația lui Iordănescu, care i-a oferit spațiu mai mult cu Lituania, adică la un joc de uzură, contraatacul lipsind aproape cu desăvârșire. Apropo de Iordănescu, el a înțeles că televiziunea nu iartă nimic, oricât erau de discrete clipele de tandrețe cu icoanele sale, așa că le ține strâns în pumnul drept, ceea ce-l împiedică să aplaude ca lumea. Acesta să fie baiul.