Spre deosebire de colegii care scriu în presa cu tiraj mai mare, și care s-au întrecut în a face mișto de meciurile încețoșate (zic eu, sub toate aspectele) din ultima etapă, vă spun drept că mie chiar mi-au plăcut. Măcar în ideea că apărea (de dispărut nici nu mai vorbim!) mult mai frecvent decât în etapele „normale” (vă cer scuze dacă nu înțelegeți termenul!) elementul surpriză. Am avut norocul ca la primul din ele, Dinamo – Argeș, să fiu invitat la ziua unui prieten dotat regulamentar cu ceva satelit care prindea și neverosimilul canal GSP. Trec cu vederea amănuntul că în mod evident le-am stricat („dă-te, bă Dodo-n televizoru’ meu, nici aici nu ne lași să ne tihnească șprițu’?”), ba chiar și mie însumi, deoarece când a început atrocitatea eu și alții tocmai urmăream cum scot niște crapi d-ăia niscai domni pe canalul „Fishing & Hunting”. Pe care, cu deosebit respect, îl solicit acum, dar repede, și furnizorilor de la UPC, măcar în pachetele astea cu 103 canale. În fond, dacă printre ele se află niște panarame de programe coreene (?), chinezești (!) și chiar turcești (?!), nu văd de ce noi, minoritatea națională a pescarilor, n-am putea beneficia de acest canal. Ia mai reflectați nițel, dragi UPC-iști. Revenind la meci, pot să spun că mi-a plăcut de atacantul Jim Beam care, la un moment dat, epuizat, a fost schimbat, totuși, cu rezerva Jack Daniels (mai bătrân, totuși, cu vreo 6 ani!) care deși a dat randament, a avut nevoie de multă gheață la picior (că eram mulți și a trebuit să folosim și paharele de vin, că ălea plate se cam terminaseră). În sfârșit, spre finalul partidei, și-au făcut apariția pe teren olandezul Heineken și danezul Tuborg care au și stabilit scorul. Mult mai bine s-a văzut, după doar trei zile, Steaua – Urziceni. În mod evident ceața n-a fost la fel de densă, ceea ce a favorizat urmărirea mingii de către camerele de luat vederi măcar o dată la trei faze. E drept și că, ne mai fiind nici o aniversare, l-am văzut pe televizorul de deasupra (din cele două suprapuse), pe celălalt, mult mai mare urmărind alte faze, cel puțin la fel de interesante: rezultatele aproape finale ale votului. Coincidența dracului: și aici erau unii care n-aveau nici o treabă cu sportul ăsta dar se dădeau campioni, alții care deși au câștigat s-au trezit pe locul doi, precum și niscai ratangii de meserie, cărora poți să le dai mingea la picior, în fața porții goale, că ei tot ratează. Exact cum a făcut ăla de la Urziceni. Iar alții, precum Kuretanos, o bagă în ațe și când se feresc de ea, precum panarama aia de deputat care, cu 34 de voturi obținute în 70 de țări (un vor la două țări ș-un pic!) s-a trezit sculă de parlamentar.
Ziceți și dumneavoastră: nu-i fotbalu’ asta rupt din ceață, pardon, viață?
