„Nimic nu este ce pare a fi la prima vedere”, scrie pe coperta a doua a cărții de confesiuni „Ce dacă”, a regizorului Alexander Hausvater, lansată, ieri, la Suceava, la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” (TMMV). La fel se poate spune și despre fotografiile realizate la eveniment, care arată un public divers, format de oameni de toate vârstele și din diverse medii. În realitate, această diversitate spirituală s-a concentrat într-o sferă în care bagajele culturale au circulat de la unul la altul și la sfârșit fiecare a plecat acasă mai bogat. „Rugăciunea”, în lectura actorului Tache Florescu, o negociere a copilului cu Dumnezeu, a desăvârșit atmosfera de poveste creată în jurul cărții și autorului ei.
Cartea lui Hausvater „compune, descompune și recompune imaginea paradisiacă a copilăriei”, cum a spus directoarea TMMV, Carmen Veronica Steiciuc, și este „o lecție de viață, despre cum ne construim scara de valori”, cum a apreciat-o maica Gabriela Platon, venită special de la Mănăstirea Voroneț, împreună cu monahia Elena Simionovici, pentru întâlnirea literară cu Alexander Hausvater.
„Un șirag de pietre rare, fiecare de altă nuanță, dar împreună este desăvârșit”, a spus maica Elena, despre ”Ce dacă”.
În fața publicului, autorul a mărturisit că succesul cărții la public l-a luat prin surprindere pentru că intenția cu care a început să scrie a fost de a așterne amintirile din copilărie, pentru cei patru copii ai săi. „Credeam că e doar copilăria mea. S-au regăsit însă oameni de toate vârstele, care au rămas copii. Nu știu cum s-a întâmplat, am fost absolut mirat”, a spus autorul.
Deși a părăsit România înainte de a împlini vârsta de 10 ani, emigrând împreună cu familia în Israel, deși de la 18 ani nu a mai vorbit absolut deloc românește și de visat, visează în limba engleză, această carte de povestiri despre copilăria și adolescența sa în București, la Suceava și în Israel a scris-o în limba română. ”Eu nu am studiat deloc în limba română și de la 18-19 ani n-am mai vorbit-o deloc. Limba era legată de nostalgia copilăriei și de nevoia de a scrie despre mama și tata. Cartea aceasta este și o căutare lingvistică a unei limbi cândva pierdute, o redescoperire a limbii române”, a spus Alexander Hausvater. El a arătat că după 1990, când a revenit în România, a avut surpriza să constate că pentru lucrurile despre care vorbea cuvintele românești ieșeau rând pe rând la suprafață, ca și cum ar fi stat ascunse, retrase undeva în căsuțele minții și n-au așteptat decât momentul potrivit pentru a reveni.
În cele 70 de povestiri ale volumului „Ce dacă” descoperim copilăria autorului din anii comunismului în România, o perioadă „atroce politic, dar senzațională din punct de vedere uman”, cu oameni „care își creau libertatea lor”. „Acea lume încercam s-o imit în Israel, Olanda, Irlanda, Canada, Statele Unite și peste tot pe unde am trăit, dar nu am reușit niciodată”, a spus cu nostalgie regizorul-scriitor. „Dacă pe parcursul lecturii veți zâmbi, voi considera că această carte este un succes”, a mai spus Alexander Hausvater.
Volumul a apărut în 2017, la Editura Integral, și deja a fost tradus în limba germană, se lucrează la versiunea în limba engleză și se pregătește cea în ivrit. „Puțini oameni s-au așteptat ca această carte să fie o capodoperă”, a spus și editorul volumului, Costel Postolache, completând că „nu multe cărți au ediții în patru limbi în mai puțin de 2 ani de la apariție, la o editură de care nu a auzit nimeni”.
