Vă propun un exercițiu de memorie: vă mai amintiți de ce nu figurează Adi Mutu printre opțiunile selecționerului (încă) în exercițiu, Răzvan Lucescu? Nu vă grăbiți să dați răspunsul cu sibutramina, că greșiți. Chestia cu slăbitul, recidiva, suspendarea etc. a survenit ulterior suspendării de la Națională. Aceasta a fost pronunțată de „judecătorul” Răzvan Lucescu în ședință publică, la care a participat întreaga suflare națională, în zilele imediat următoare antologicului meci Serbia – România 5-0, în turneul de necalificare la Cupa Mondială. Motivația „instanței” alcătuită din 3 jurați (Răzvan, Lucescu și Răzvan Lucescu!) a fost ca imediat după acel meci memorabil, în care selecționerul dăduse proba întregii sale competențe, eventual să behăie, în loc să apară cu mecla aia distrusă de durere (ca toți, absolut toți ceilalți!) și să grohăie ca toți, absolut toți, că „Asta e!” (cu varianta „Asta-i viața!”), „Acum trebuie să uităm cât mai repede și să ne pregătim pentru următoarea campanie”, că „Așa e-n fotbal, prinzi și zile mai proaste!”, ori că, desigur, „Fotbalul e doar un joc, viața merge înainte!”, ei bine, în loc de toate astea, Adi Mutu și-a făcut bagajele și a tăiat-o din vestiar către zări numai de el știute. Așa credea el. A fost însă fotografiat, chiar filmat, la o petrecere a unui barosan, patron de club important din teritoriul ex-iugoslav. Ce mai, crimă, trădare de țară, viol de mamă! Așa că marș afară, pe veci, din Naționala întregului popor și mai ales a mea, a zis judecătorul – procuror – antrenor – patriot și ce-o mai fi. Asta, în 2009.
În 2010, la capătul unui meci, la Minsk, în care România a jucat la fel, adică nimic, terminat cu 0-0 nu fiindcă am fost noi mai breji, ci doar fiindcă ăia n-au fost sârbi, ce-mi făcu mândrul antrenor – procuror etc.? Și-a pus palma-n cur și a tăiat-o, mai dihai ca Mutu, fără ca măcar să calce prin vestiar!!! Cel puțin asta declară fotbaliștii. Păi cum vine asta, mă maimuțoiule!? Adică ăla rămâne belit de tine, iar tu pleci bine-mersi în vacanță? Că ești stresat!? Adică… cu capu’? Ori cu obrazu’? Cât privește motivul stress-ului, ceva nu-mi sună. Citez: „Când unu’ îți zice că ești prost, tâmpit, poți să mai faci treabă?”. Nu, bă. Că nu mai e nevoie. O știi p-aia: când doi își zic că ești beat, te duci să te culci. Când îți zic că ești prost, ia să vedem: ești destul de deștept ca să pricepi ce-ți rămâne de făcut?
