Cu borțoșii noștri-n frunte…

… vom avea victorii multe!, zic niscai versuri din străvechimea comunistă, ușor adaptate la evenimentele pe care vreau să le comentez astăzi. Așadar, în criză de oferte fotbalistice, la sfârșitul săptămânii trecute nu prea îmi rămăseseră opțiuni, exceptând meciurile presupuse de fotbal dintr-o ligă posibil (dar improbabil!) omologată, din care se promovează, cred că mai ales pe bază de noroc (că fotbal, de unde!?) tocmai în divizia C. Adică acolo unde această activitate umană capătă totuși sens, dovadă fiind și faptul că Suceava, de exemplu, trage de o vreme cu dinții pentru menținerea în această ligă, unde altădată ne-ar fi fost rușine de moarte să ne zbatem. Dar, ca-n Legile lui Murphy, este totdeauna loc de și mai rău. Cum ziceam, într-un fel de semifinală pentru promovarea în C, s-au întâlnit Carmen și Steaua. Steaua lu’ Talpan, băiatul ăla deranjat din Botoșani, despre care ăia care fac mișto de el zic că-i jurist, Carmen fiind numele unei echipe de mare tradiție, echipa gonită din divizia A în 1947, pe motive politice, pentru a face loc nou-înființatei AȘA, viitoare CCA, viitoare… Steaua! Echipa Armatei, și atunci, la comuniștii ăia, și acum, la comuniștii ăștia deranjați psihic, cărora chiar li se năzare că în NATO poți deturna fondurile Armatei ca să-i faci damblaua lui Talpan și să-i dai de-o chiflă lu’ Mariusică Lăcătuș și altor frustrați din aceeași încrengătură. Să faci, adică, echipă profesionistă de fotbal, ca Abramovici ori Florentino Perez! Până să ajungă profesioniști, au încropit o adunătură de nătăfleți, majoritari fiind niște burtoși pe care nu era nevoie de mare imaginație ca să ți-i închipui râgâind după berici, pe o terasă de bufet comunal. Până una alta, Carmen se duce în dorita Divizie C, deținătoarea (!!!) Cupei Campionilor Europeni urmând să-și adauge kile la șuncile deja existente pe majoritatea borțoșilor lu’ Talpan, porecliți fotbaliști.