Cu ăla sau cu ălălalt?

Ca de obicei, pe vremea asta, două subiecte monopolizează spațiul fotbalistic românesc: tăierea porcului în cadru organizat, cu participarea întregului lot plus a staff-ului tehnic și adesea chiar și a patronului însuși, asezonată cu maneliști și televiziuni, dar și transferurile în toate direcțiile, adică de la intern la intern, plus activitățile de import-export. De regulă, doar primele se finalizează, fiind mult mai lesne să ajungi de la Vaslui la Galați, de exemplu, decât de la Steaua la Milan, Barcelona sau Arsenal. Cât privește varianta inversă, probabil vom fi dat de mult colțul mulți dintre noi, fără să apucăm a vedea transferul măcar al vreunei singure celebrități, fie ea și fosilizată, așa cum s-a întâmplat cu Rivaldo care pe la vreo 37 de ani a ajuns din Spania în Grecia. Vreau să spun că atunci când vreunul dintre „investitorii” din fotbalul românesc (de fapt spălătorii de bani, că dracu’ a văzut investiții din partea lor; exemplul cel mai la îndemână e Copos, care de tare ce a investit a reușit nu doar să pună Rapidul pe butuci, dar să-l și scoată de dator la stat – mai puțin – și la… el însuși!, cu doar vreo 28 de milioane de euro) se va învrednici să dea bani chiar pe un fotbalist adevărat, cu performanțe, cu preț mare și cu știința de a închega o echipă în jurul lui, înseamnă că au trecut de perioada feudală și încercăm să pătrundem în fotbalul de piață, așa cum este el în toată lumea. Deocamdată însă, adică de 22 de ani, de când am început să vindem fotbaliști (și ei tot mai puțini și mai ieftini de la un an la altul) și să cumpărăm doar eșuații altora și propriile noastre rebuturi, șansa unui salt calitativ precum cel al ucrainenilor este nulă. Lucescu cumpără și el ieftin, dar de calitate. Apoi modelează „marfa” și o revinde cu profit major. Noi găsim câte un talentat, îl stricăm la Steaua ori Dinamo, îl vopsim să-l vindem unor fraieri. Care, când își dau seama ce-au făcut, nu știu cum să scape de el. Calea cea mai comodă e să-l trimită de unde-a venit, chiar gratis. Mă sperie gândul că pe Codrea îl mai vrea cineva. La fel și pe Chivu. Ori Lobonț, ori Tamaș. Ori Bănel. Mai vreți? Pe cât pariați că Chiricheș, Chipciu ori Maxim sfârșesc tot p-acilea, eventual după vreo aventură de 6-7 luni pe la… nu, nu Arsenal, ci Sturm Graz ori ȚSKA Sofia?