Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat modificarea procedurii de derulare a operațiunilor de fuziune și divizare a societăților, arătând că se putea opta pentru formularea din Legea 31/1990, astfel încât judecătorul să fie acela care să hotărască suspendarea fuziunii sau divizării.
În ședința de joi, CSM, cu anumite observații, a aprobat propunerile din proiectul de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea Legii 31/1990 privind societățile comerciale, înaintate de Ministerul Justiției.
„O primă observație este aceea că aceste modificări se propun a se face pe calea ordonanței de urgență. Reamintim că în articolul 61 alin.(1) din Constituția României, revizuită, se prevede în mod expres că Parlamentul este «unica autoritate legiuitoare a țării», iar modificarea unei legi ar trebui să fie realizată, ca regulă, de către Parlamentul României. Modificarea succesivă a unei legi prin multiple ordonanțe de urgență, așa cum este și cazul Legii 31/1990 (OUG 52/2008, 16/1998, 32/1997, 75/1999, 76/2001, 102/2002), poate determina nu doar schimbări punctuale, reclamate de o anume situație urgentă, ci chiar schimbări de esență, care trebuie supuse cenzurii Parlamentului”, subliniază CSM.
Pe de altă parte, CSM spune că este adevărat că articolul 115 alin. (4) din Constituție recunoaște Guvernului și competența de a adopta ordonanțe de urgență, dar această abilitate este dată numai pentru „situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora”.
„Din conținutul notei de fundamentare nu rezultă că ar exista vreo situație extraordinară care să aibă drept cauză lipsa reglementărilor ce se propun a fi introduse. Urgența, însă, este motivată în Secțiunea a II-a, pct. 2 lit. b) a notei de fundamentare, astfel: «Flexibilizarea operațiunilor de fuziune și de divizare apare ca o condiție absolut necesară în contextul economic actual, marcat de criza financiară globală, un context în care reorganizarea societăților este o soluție reală pentru asigurarea viabilității acestora, pentru eficientizarea activității lor și crearea premiselor unui circuit comercial fluent»”, explică CSM.
În opinia sursei citate, această realitate economică la care se face referire, respectiv criza financiară globală, era aceeași și în luna iunie 2010, când Legea 31/1990 privind societățile comerciale a fost modificată și completată prin Ordonanța de Urgență 54 din 23 iunie 2010, privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale (art. XIII).
„Modificările propuse prin prezentul proiect de ordonanță puteau fi realizate, dacă ar fi existat o coerență legislativă, o dată cu aprobarea modificărilor propuse pentru aceeași lege prin ordonanța menționată, care însă a vizat doar trei articole: articolul 17, articolul 202 (la care s-au introdus patru noi alineate) și articolul 203.
Prin OUG 54/2010, pentru procedura transmiterii părților sociale, s-au introdus prevederi noi – art. 202, alineatele (2, indice 3) – (2, indice 4) – prin care se reglementează opoziția pe care o pot face creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților. Spre deosebire de propunerea MJ, textele noi menționate anterior fac trimitere la dispozițiile articolului 62 din Legea 31/1990, care permit suspendarea operațiunii de transmitere a părților sociale.
Potrivit CSM, că și în cazul fuziunii și divizării se putea opta pentru formularea din articolului 133 din Legea 31/1990, astfel încât judecătorul să fie acela care să hotărască, în funcție de împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu suspendarea fuziunii sau divizării.
„Desigur, textul art. 251, indice 9, alineatul (2) din Legea 31/1990, în prezent în vigoare, este excesiv când impune suspendarea de drept prin simpla introducere a opoziției, însă excluderea posibilității suspendării nu oferă nicio altă soluție decât anularea ulterioară a fuziunii sau divizării, chiar și în cazul în care, încă de la înregistrarea opoziției pe rolul instanțelor, ar exista date în sensul că acestea ar prejudicia în mod vădit pe terți”, arată Consiliu.
Textul propus pentru articolul 251, indice 9, este criticabil, în opinia CSM, sub aspectul tehnicii legislative deoarece, în condițiile în care acest articol are, în prezent, două alineate, iar modificările propuse privesc numai alineatul (1), considerăm că ar fi fost mai riguros dacă alineatul (2) s-ar fi abrogat explicit, nu prin interpretarea formulei textului care introduce modificarea și care presupune înlocuirea unui articol format din două alineate cu același articol format dintr-un singur alineat. Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât tocmai în alineatul (2) se reglementa suspendarea executării fuziunii pană la data soluționării irevocabile a opoziției.
„Considerând, însă, că, în esența lor, propunerile sunt de natură să permită realizarea fuziunilor sau divizărilor cu mai mare rapiditate în situația în care se formulează o opoziție, propunem avizarea favorabilă, cu observații și propuneri, a proiectului de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea Legii 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare”, arată CSM.
În 3 septembrie, Ministerul Justiției a pus în dezbatere publică proiectul Ordonanței de Urgență pentru modificarea și completarea Legii 31 privind societățile comerciale, prin care s-ar simplifica procedura de derulare a operațiunilor de fuziune și divizare.
Ministerul Justiției (MJ) propune modificări pentru cinci articole din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, respectiv articolele 241 – indice 1, 243, 246, 251 – indice 9 și 251 – indice 11.
Ministerul Justiției afirmă că flexibilizarea operațiunilor de fuziune și de divizare apare ca o condiție absolut necesară în contextul economic actual, marcat de criza financiară globală, un context în care reorganizarea societăților este o soluție reală pentru asigurarea viabilității acestora, pentru eficientizarea activității lor și crearea premiselor unui circuit comercial fluent.
„Se preconizează ca proiectul să aibă un impact pozitiv substanțial asupra mediului de afaceri. Simplificând substanțial procedura de derulare a operațiunilor de fuziune și divizare, noua reglementare permite implementarea rapidă a acestor procese de reorganizare societară, cu respectarea standardelor de protecție a tuturor părților implicate. Reorganizarea societăților într-un termen semnificativ mai scurt va conduce la eficientizarea activității acestora. Norma legală vine astfel în sprijinul realizării obiectivelor de dezvoltare economică și sustenabilitate funcțională”, motivează MJ modificarea Legii 31/1990.
Fuziunea și divizarea societăților comerciale sunt, potrivit cadrului legal în vigoare, operațiuni etapizate, fiecare fază având o durată apreciabilă. Se poate ajunge, astfel, ca o fuziune să fie finalizată chiar la un an de la inițierea ei, moment la care condițiile financiare și caracteristicile circuitului comercial ar putea suferi modificări esențiale care să pună la îndoială chiar oportunitatea demersului, explică MJ.
Întârzierile cele mai importante în derularea operațiunilor de reorganizare a societăților comerciale prin fuziune, internă și transfrontalieră, sau divizare sunt generate, în special, de modul în care este actualmente concepută legislativ procedura opoziției la fuziune și divizare. Cel mai important impediment îl constituie caracterul suspensiv de drept al opoziției, care, în condițiile volumului extrem de ridicat de cauze aflate pe rolul instanțelor și în continuă tendință de creștere, poate determina și o amânare pe termen nedeterminat a momentului finalizării operațiunii.
În contextul economic actual, ce impune adoptarea și implementarea rapidă a unor măsuri de reorganizare, de restructurare a afacerii, acest mecanism extrem costisitor în privința timpului necesar a fi alocat se dovedește a fi nu numai inadecvat, ci chiar un obstacol serios, care, în final, conduce la imposibilitatea aplicării unei soluții de redresare a unui operator economic, arată MJ.
„Relansarea economiei naționale este un obiectiv a cărui îndeplinire este posibilă printr-un efort conjugat, care presupune, pe de o parte reducerea cheltuielilor bugetare, dar, pe de altă parte, măsuri eficiente în sprijinul mediului de afaceri, între acestea foarte importante fiind măsurile de eliminare a elementelor ce obstrucționează optima derulare a activității operatorilor economici”, susține MJ.
Implementarea unor proiecte de reorganizare a societăților comerciale, care să fie de natură a eficientiza activitatea acestora și a sprijini realizarea obiectivelor de dezvoltare economică și sustenabilitate funcțională poate contribui substanțial la redresarea economiei naționale. În angrenajul soluțiilor de reorganizare a operatorilor economici, fuziunea și divizarea pot constitui mecanisme esențiale de revitalizare nu numai a societăților participante la operațiune, ci a unui întreg circuit comercial în care acestea operează. Premisa reușitei este însă o derulare rapidă a procedurii și echitabilă pentru toate părțile implicate.
Proiectul de ordonanță de urgență propune remodelarea instituției opoziției la fuziune și la divizare. Noua structură se bazează pe următoarele principii: eliminarea caracterului suspensiv al opoziției; creditorul social nu poate bloca operațiunea de fuziune sau divizare; creditorul social care are o creanță certă, lichidă și anterioară publicării proiectului de fuziune și care nu deține deja garanții are dreptul de a obține garanții adecvate sau plata anticipată a creanței, dacă situația financiară a societății debitoare sau a societății succesoare în drepturi o impune.
Sub aspect tranzitoriu, spune MJ, proiectul propune ca noua reglementare să se aplice doar operațiunilor de fuziune și divizare pentru care proiectul de fuziune, respectiv proiectul de divizare, a fost publicat începând cu data intrării în vigoare a acesteia.
MJ mai notează că înlocuirea mecanismului actual al fuziunii și divizării cu un altul mai suplu, care să rămână însă în parametrii stabiliți de acquis-ul comunitar în materie, un instrument similar celui aplicabil în alte state membre ale Uniunii Europene, devine, astfel, o măsură a cărei aplicare imediată este de natură a răspunde situației extraordinare generate de criza economică pe care societatea românească trebuie să o depășească.
„Neadoptarea unei astfel de soluții cât mai rapid influențează negativ mediul de afaceri, limitând premisele de redresare economică și adâncind efectele crizei financiare”, mai afirmă MJ.
