Cronică de coșmar

Galeriile vioaie, aplauze punctate de mai puține huiduieli decât de obicei. Surprinzător, până și galeria obișnuită să-și huiduie propriul jucător a abandonat tradiția asta. Apar arbitrii: cel din mijloc mi-l amintește pe Boc cățărat pe lădiță la O.N.U. pentru a ajunge la microfon. Ăsta oare cum o ajunge la fluier!? Că pe teren nu poți căra o lădiță după tine. Na, c-a ajuns și a țâpurit începutul a ceea ce optimiștii preconizau a fi un meci de fotbal. Pasă înapoi, mai înapoi, până la portar, că și ăsta e om. Omul o degajează fix până la ălălalt portar. Ăsta trage de timp, că deh!, meciu-i lung și doar n-o să muncești ca boul toate cele 90 de minute. Pasă la fundașul propriu care o pasează mai departe la fundașul advers, tocmai în partea ailaltă a toloacei. Urmează un un-doi repetat doar de 5 ori înaintea pasei la propriul portar. Ăsta i-o dă altui fundaș, care până atunci șomase. Fostul șomer are chef de muncă, drept pentru care pornește năvalnic pe bandă, trece în jumătatea adversă, de unde centrează fix în mijlocul careului. Portarul prinde cu o detentă elegantă, cam ca la patinaj artistic când dai să începi un triplu Lutz. Degajează. Culmea, ajunge mingea chiar la ai lui. Un-doi, alt un-doi, coasă. Să vină SMURD-ul! Nu-i nevoie: ăla de se tăvălea ca găina decapitată prin țărână se ridică în pas vioi imediat ce limbricul cu fluier i-a dat pizmașului galben. Lovitură liberă, deschidere în adâncime, stop, fentă, singur cu portarul. Gooolll? Nu, că terenul e alunecos seara, în aprilie, iar din poziția în cur, rar se înscrie. Ghi-ni-on! Portarul se miră că mingea e la el, ca atare declanșează contraatacul: pasă cu mâna la fundaș, care o dă la mijlocaș, care e cosit. Iarăși SMURD-ul. Lovitură. Nu, nu spre poarta adversă, ci spre cea proprie, de unde se întoarce la fundaș, care o pierde. Pasă în adâncime, 16 m, 14 m, șuuuttt!, pardon, chiflă, că în momentul șutului a înțepat-o altul care a împins-o până la portar. Ăsta iar se miră. Minutul 39. Citez din comentariul TV: „…a fost prima mare ocazie a echipei…”. Într-adevăr, lovitura de la 25 de metri trecuse doar la vreo 2-3 peste poartă. La pauză, raportul cornerelor este 0 – 0. La Osasuna – Real fusese 3 – 9. Ați urmărit derby-ul suprem, încheiat cu 0 – 0, după șut pe poartă în minutul 90 + 2.