Totdeauna au existat crize în familii. Astăzi familia naturală, tradițională se află în criză, în mutație spre un viitor confuz și incert, astfel încă această stare a familiei în general este percepută ca simptome ale crizei civilizației occidentale, o criză a societății contemporane însăși.
Cauzele care contribuie la dezintegrarea familiei în societatea contemporană se prezintă sub mai multe aspecte. Mai întâi este vorba de individualismul care determină membrii familiei și interesul personal deasupra celui familial și contribuie la dizolvarea vieții de familie prin căutarea plăcerii erotice, prin lipsa de interes față de copii, sau prin abandonul lor, prin violența părinților față de copii, a părinților între ei sau a copiilor față de părinți, prin scăderea natalității provocată de contraceptive sau de numărul foarte mare de avorturi, care constituie un adevărat măcel al inocenților.
Consecințele globalizării
În ultimii ani au apărut și modele de familii alternative, consensuale monoparentale sau de alte orientări, care nu țin seama de legătura firească a căsătoriei dintre bărbat și femeie. Se practică chiar și colectivismul sexual, care transformă omul în sclavul instinctelor dereglate de păcat.
Copiii sunt transformați adesea în instrumente menite să risipească solitudinea cuplurilor de același sex, iar embrionul uman este scos din mediul lui natural pentru a putea fi transformat în obiect al manipulării genetice, care subminează ființa umană și familia.
Se observă tot mai mult azi un accentuat proces de globalizare care nu mai vede în comunitatea internațională o familie de popoare ci un spațiu destinat schimburilor economice și financiare, care ignoră identitatea popoarelor și pe cea a familiei. Toate acestea induc dezintegrarea familiei, provocată de absența dimensiunii spirituale, care lipsește familia de trăinicia coeziunii ei interioare.
Hristos poate schimba criza într-o speranță nouă
Criza familiei de azi nu poate fi totuși mai puternică decât binecuvântarea lui Dumnezeu Creatorul care a zis: “Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și-l stăpâniți” (Fac. 1,28). În ciuda multor păcate și primejdii abătute asupra neamului omenesc, totuși familia a fost instituția cea mai stabilă în istorie.
În acest sens, deja în antichitate, după cum arată Aristotel, familia era recunoscută ca fiind instituția socială primară și fundamentală, anterioară și superioară Statului, contribuind în mod eficace la bunătatea societății însăși.
Mai mult, binecuvântarea familiei de către Domnul nostru Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii – de a ajuta familia la nevoie, constituie pentru noi o puternică bază a nădejdii creștine. Hristos care a schimbat apa în vin poate schimba criza într-o speranță nouă, poate aduce bucurie acolo unde amenință lipsurile și tristețea.
Sfinții Părinți făcând referire la aceste aspecte susțin că baza căsătoriei, a familiei este credința statornică în Dumnezeu și în adevărurile Sale revelate, care au puterea de a transforma lăuntric viața omului.[1]
– Fiecare soț trebuie să-și dea silința să facă din căsătoria sa o căsătorie model
Sfântul Ioan Gură de Aur nu ezită să dea sfaturi de recomandări practice, privind conviețuirea soților, dovedind o cunoaștere profundă a familiei. Cu mult tact el îndeamnă astfel pe soți: “probează-ți conviețuirea cu ea în mod sincer, silește-te de a sta mai mult în casă, pentru dânsa decât în târg; prefer-o înaintea tuturor prietenilor și chiar copiilor ce-i naște; dar și pe aceștia tu să-i iubești pentru dânsa”.[2]
“Familia este în concepția hrisostomică, o școală a deprinderii virtuților de către soți, mediul desăvârșirii creștine. La temelia vieții de comuniune, rădăcina existenței noastre sufletești trebuie să fie gândul curat”.[3]
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că fiecare soț trebuie să-și dea silința să facă din căsătoria sa o căsătorie model și fericește pe cei care pun început bun vieții lor de familie. “Cel care face început de drum bun, acela este pricina și pentru faptele altora și primește o îndoită plată: și pentru cele săvârșite de el și pentru că a îndrumat pe alții pe această cale”.[4]
Pr. Augustin DANALACHE
Parohia „Sf. Gheorghe” – Burdujeni
[1] Comentariile sau explicarea Epistolei către Efeseni a celui întru Sfinți, părintelui nostru Ioan Hrisostom, arhiepiscopul Constantinopolului, trad. din limba elină, ediția de Osia, 1852, de Arhim. Theodosi Athanasiu, Egumenul Bis. Sf. Spiridon, Iași, 1902, pp. 103
[2]Ibidem
[3] Prof. Asist. Ioan Cristinel Teșu, Familia creștină azi, în Teologie și Viața, Anul LXX (1994), nr. 5-7, p. 51
[4] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere (I), trad. introd. indici și note de Pr, Dr. Fecioru, Ed. Institutului Biblic și de Misiune, B.O.R., București, 1987, Omilia a XX-a IV, p. 222