Crește febra Mondială (1)

Peste o lună și vreo câteva zile începe o altă lună în care vom fi ghiftuiți cu vedete și cu faze memorabile, o lună din care vom ieși sufocați de fotbal, dar cu toate astea o lună după care ne va fi dor în următorii patru ani. De aceea, dacă tot e festin, măcar să nu lipsească nici un ingredient.
Încep cu Italia. În prezent, peninsularii sunt focusați pe trei probleme. Unde s-au rătăcit voturile italienilor de peste ocean cu care Berlusconi s-ar fi impus în fața celor de stânga, cine va câștiga Il Grande Fratello ediția a șasea (la și mai mare!!) și dacă Francesco Totti va fi apt pentru Cupa Mondială. Deocamdată, după mai bine de 70 de zile de la fractura de peroneu, il romanista a prins “panchina” în turul finalei de cupă. Ar fi foarte probabil ultima ocazie pentru căpitanul Romei de a se exprima plenar la nivel mondial, după ce acum doi ani s-a făcut de râs în Europa pentru un scuipat golănesc, plătit cu trei etape de suspendare. Nici nu a apucat să și le ispășească, fiindcă squadra azzurra a și părăsit competiția. A fost un moment greu pentru Totti, când toată cizma i-a sărit în cap, punându-i-se la îndoială discernământul și capacitatea intelectuală. N-ar fi fost ceva nou, doar a apărut și o cărțulie, ceva în genul “să râdem cu Totti”, în care au fost adunate capodoperele verbale ale lui Francesco. Acesta nu s-a supărat, ba chiar s-a mândrit cu ea. Măcar nu e ranchiunos. Oricum, ideea că un jucător este inteligent doar pentru că oferă pase pe poziție viitoare ține mai mult de legendă. Pentru asta e suficient să fii înzestrat cu har specific.
Odată depășită dilema Totti, Marcelo Lippi nu are alte probleme, selecționabilii fiind destul de clari. Spre deosebire de alte ediții, presa nu are de purtat un război cu vreo idee fixă a selecționerului. Lui Lippi nu i s-a pus pata pe nimeni, fiind un tip celebral. I-a exclus pe Cassano și Vieri, dar n-a făcut decât ce trebuia să facă. Ca surpriză, se pare că-l va lua în Germania pe golgeterul lui Empoli, Tavano. L-am putut vedea în meciul cu Fiorentina, este un fel de Andrei Cristea mai tehnic și mai bătăios.
Povestea va urma până când, inevitabil, se va curma!