„Tot ce este mai frumos, iar în timpul acesta pace în suflet și în familie. Să moștenească cel mai frumos rod de pe acest pământ – mântuirea.” Mesajul de Crăciun al lui Flavian Bârgăoanu, episcopul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, pentru credincioșii ortodocși a venit, în curtea mănăstirii pe care o îngrijește, precum soarele într-o zi de iarnă. Calendarul Iulian după care planifică toate orânduielile nu schimbă nimic din obiceiurile Sărbătorilor, nici tradițiile nu sunt altele.
Singurul lăcaș de stil vechi din București, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, de pe Strada Televiziunii numărul 13, se agață de credință și de dogma creștină încă din 1966. Deloc diferiți în predică, clericii acestui rit împânzesc toată țara în cele peste 80 de biserici. „În privința tradițiilor, nimic nu este schimbat. Slujbele sunt toate rămase după canoanele din 1924. Predica se face după aceleași cărți. Singura diferență este că noi schimbăm calendarul după 14 zile”, explică episcopul Flavian.
Masa la mănăstire – fără carne
Pregătirile la mănăstire nu cunosc planificarea laică de dincolo de gardul de beton. „Obiceiurile culinare sunt ca ale credincioșilor tradiționali. Nu este nimic deosebit. Doar mâncarea este de dulce. În schimb, la noi, în mănăstire, nu se consumă carne. Mari pregătiri nu avem decât să înfrumusețăm biserica, să ne pregătim de orânduială și de slujbă. În viața monahală, prea multe nu trebuiesc aranjate”, explică episcopul Flavian, înconjurat în chilia sa de icoane și de cărți de rugăciune.
Pe masa din Ajunul Crăciunului, ortodocșii de stil vechi pun aceleași bunătăți de post specifice Sărbătorilor.
Moldovenii, ardelenii sau minoritățile de ruși lipoveni, armeni, bulgari sau ucraineni pregătesc câte 12 feluri de mâncare în numele apostolilor. Grâul fiert cu nucă, compotul de prune afumate sau sarmalele de post cu hribi sunt mâncărurile care anunță, în noaptea Nașterii Domnului, o mare Sărbătoare.
Stil vechi și nou
„Sunt peste un milion de credincioși pe stil vechi. Mai mulți în Moldova, dar și în Ardeal. În toată țara”, spune episcopul. Bucuros că cele mai importante sărbători din an umplu curtea mănăstirii cu creștini de oriunde: „La noi vin și cei de pe stilul nou. Asistă la slujbă, la servicii, mărturisiri.”
Prigoniți în timpul regimului comunist, după ani de închisoare și opreliști, cunosc acum libertatea credinței. „În 1984 au venit cu buldozerele aici. Au dărâmat tot. Eram zece suflete. Eu am fost la închisoare. Ca batjocură, în locul bisericii au fost semănate mături. În ’90 am revenit în drepturi”. Noua biserică, la care episcopul privește cu mândria ctitorului și cu credința monahului, se pregătește, pe 7 ianuarie, de sărbătoarea Crăciunului.
Calendarele Bisericii
Separarea Bisericii Ortodoxe în Stil Vechi și Nou a venit în 1923 când, la Constantinopol, s-a decis trecerea de la calendarul Iulian la cel Gregorian. Singurul opozant al schimbării, Mitropolitul Visarion Puiu, a fost exilat, murind la Paris.
Negați de Biserica de Stil Nou și prigoniți de autorități, clericii care au ales să păstreze vechiul calendar au fost nevoiți să părăsească bisericile și mănăstirile. Centrul credinței de stil Vechi a rămas Mănăstirea Slătioara din județul Suceava, locul unde, în fiecare an, se adună mii de credincioși. Chiar dacă acest cult nu este recunoscut de statul român, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi numără, în prezent, aproape un milion de adepți.
(Ionela Săvescu, www.evz.ro)
