Crăciunul – o sărbătoare a bucuriei și familiei

Sărbătoarea Crăciunului înseamnă, pentru mai toți locuitorii Europei, timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, doar obiceiurile variind în funcție de țară și de istoria fiecărui popor.
România
În România, Crăciunul este precedat de un post, care durează șase săptămâni (15 noiembrie – 24 decembrie) și în timpul căruia sunt interzise produse precum carnea, ouăle și laptele. 20 decembrie este ziua de Ignat, în care, conform tradiției, oamenii taie porcul și pregătesc produsele specifice de Crăciun (cârnați, caltaboși etc.). În ziua de Crăciun, românii pun pe masă atât produse tradiționale – sarmale, cozonac -, cât și preparate „importate” din alte țări.
În satele de pe Valea Mureșului, Crăciunul este încă legat de anumite credințe populare vechi, iar obiceiul de a oferi daruri își are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc.
În satul Harpia, oamenii cred că, dacă prima persoană care intră în casă de Crăciun este un bărbat, acesta este un semn de bunăstare și sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii țin masa întinsă toată noaptea.
Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în toate satele românești. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilității și de atragerea binelui asupra gospodăriilor.
În unele sate se păstrează și un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în fața colindătorilor boabe de grâu și de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânța pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.
Germania
Germanii numesc Crăciunul „Weihnachten”, care înseamnă „noapte solemnă”, sau „Heiligenachten”, „noapte sfântă”. Este evocată, atunci, nu nașterea lui Hristos, ca în țările latine, ci slujba de la miezul nopții de Crăciun. În Germania, sărbătoarea Crăciunului durează două zile. 26 decembrie este zi liberă, întrucât e cea de-a doua zi de Crăciun, dedicată vizitelor în familie sau la prieteni. Cadourile sunt oferite în după-amiaza zilei de 25 sau în seara zilei de 24 decembrie, dar nu „de Moș Crăciun”, ci „de Christ-Kind” (copilul Iisus).
În Belgia, sărbătorile încep pe 6 decembrie, odată cu apariția lui Moș Nicolae și se sfârșesc în noaptea de Anul Nou. Unii merg la slujba de la miezul nopții, alții ies în stradă, așa cum se face în piața din centrul orașului Bruxelles unde, indiferent de vreme, mii de persoane asistă, în familie, la aprinderea lumânărilor la ora 12 noaptea fix.
Bulgaria
În Bulgaria, Crăciunul („Koleda”) începe la 12 noaptea, când fetele tinere pregătesc o pâine specială („Krava”) pentru al lor „Koledar” (colindător) favorit. „Koledarii” sunt tineri necăsătoriți sau căsătoriți recent, care, costumați cu haine tradiționale, țin în mâini un „Koledarka”, un baston mare din lemn de stejar sculptat. Ei fac înconjurul satului și se opresc în fiecare casă pentru a face urări și pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează până în zorii zilei. Danemarca
Crăciunul în Danemarca este o perioadă de sărbătoare care se împărtășește cu familia și prietenii. Festivitățile de Advent încep cu patru săptămâni înainte de Crăciun. Coroana de ramuri verzi este făcută în familie sau cu prietenii și fiecare dintre duminici este un prilej de a lua parte la mese festive, în compania celor dragi.
La începutul lunii decembrie, toate casele și apartamentele sunt luminate în roșu, fie cu ajutorul unei lumânări, fie cu cel al unor felinare confecționate din diverse materiale. Fie că sunt brazi, fie că sunt altfel de copaci, arborii din fața caselor sunt și ei luminați, iar balcoanele apartamentelor, decorate.
Spania
În Spania, sărbătorile de Crăciun încep la jumătatea lunii decembrie și se termină pe 6 ianuarie, de „Ziua regilor”. Chiar dacă Moș Crăciun e din ce în ce mai popular, tradiția spune că darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli.
Cu câteva zile înainte de Crăciun, spaniolii construiesc scene ale Nașterii lui Iisus și împodobesc bradul de Crăciun.
Estonia În Estonia, Crăciunul începe cu săptămânile de Advent, când estonienii cumpără calendare și încep împodobirea caselor. În fiecare an, pe 24 decembrie, președintele țării declară „răgazul” de Crăciun, un obicei vechi de 350 de ani. Pe vremuri, la țară, sătenii urmăreau atent stelele și citeau viitorul în gheață. Ei credeau că, în această noapte, spiritele bune și cele rele se plimbă, motiv pentru care trebuia pusă mâncare pe masă și lăsat focul în vatră până dimineața.
Finlandia Pentru finlandezi, Crăciunul este poate cea mai importantă perioadă de festivități. În fiecare an, Moș Crăciun își face intrarea la Helsinki. Luna decembrie este punctată de date importante, în special pe 6 decembrie, ziua independenței Finlandei, și pe 13, sărbătorirea Sfintei Lucia (Sankta Luci). Această sărbătoare vine dintr-o tradiție populară suedeză, introdusă în Finlanda în 1950. Este vorba de alegerea, dintre fetele tinere, a celei care va fi „Lucia națională”. Îmbrăcată cu o rochie lungă, albă și purtând o coroană cu beculețe aprinse pe cap, Lucia apare pentru prima dată pe 13 decembrie. Până la sfârșitul lunii decembrie, ea vizitează spitalele, școlile și asistă la diverse sărbători, purtând un mesaj de lumină, speranță și caritate.
În ajunul Crăciunului, la ora prânzului, secretarul general al primăriei orașului Turku, situat în sud-vestul Finlandei, proclamă public începutul Păcii de Crăciun, declarația fiind transmisă în toată țara, la radio și televiziune. De Crăciun, oamenii își petrec timpul în familie, pentru ca pe 26, de Sfântul Ștefan, finlandezii să meargă în vizită la colegi și prieteni.
Franța
Calendarul de Advent este, de asemenea, popular în Franța, unde, cu câteva zile înainte de Crăciun, începe procesul de decorare a străzilor, imobilelor, magazinelor mari și mici. Ajunul Crăciunului reprezintă o ocazie ideală pentru francezi de a se reuni în familie, în jurul unei mese încărcate cu tot felul de produse tradiționale, de la somon fume la fois gras, „la Buche de Noel” (o prăjitură de Crăciun, în formă de buturugă) și, firește, un pahar de vin alături de multe sortimente de brânzeturi. Potrivit tradiției, Moș Crăciun (Père Noël) vine să aducă darurile în noaptea de Ajun, pe care copiii le descoperă de dimineața la poalele bradului împodobit.
Credincioșii merg la biserică pentru a asista la slujba de la miezul nopții. Ziua de 25 decembrie este liberă, însă, spre deosebire de alți europeni, francezii lucrează pe 26 decembrie.
Grecia
În Grecia, nașterea lui Iisus este celebrată pe 25 decembrie, însă Crăciunul este mai puțin important decât Paștele. În Ajun, o masă frugală încheie o perioadă de post de 40 de zile. Oamenii se culcă devreme pentru a asista la slujba care începe la ora 4 dimineața. Pe 25 decembrie, la întoarcerea de la biserică, toată familia împarte miere, fructe uscate și Christopsomo („pâinea lui Hristos”), un fel de plăcintă cu nuci pe care stăpâna casei a preparat-o în ajun și în care a avut grijă să-și lase amprenta degetelor, simbol al urmei degetelor lui Hristos, dovada că s-a născut.
Cadourile nu se împart de Crăciun, ci pe 1 ianuarie, în momentul în care grecii sărbătoresc Sfântul Vasile. Acest sfânt este, de altfel, cel ce aduce darurile. În Ajunul Crăciunului, de Anul Nou și de Bobotează, copiii greci merg din casa în casă și cântă despre nașterea lui Iisus, despre venirea unui nou an și de botezul lui Iisus, în schimbul a câtorva monede.