– În ajunul Crăciunului, pe la toate casele bucovinenilor se umblă cu colinda
– Se fac echipe de doi, cinci, șapte copii sau tineri care colindă pe la casele vecinilor și rudelor
– Grupele de colindători primesc din partea gazdelor mere, nuci, colăcei și, mai nou, bani
În ajunul Crăciunului, pe la toate casele bucovinenilor se umblă cu colinda. În timp ce femeile așteaptă sosirea preotului cu vestirea sărbătorii „Nașterea Domnului”, se fac echipe de doi, cinci, șapte copii sau tineri care colindă pe la casele vecinilor și rudelor și care au repertoriu de colinzi religioase: „Azi e seara de Ajun”, „Sus în slava cerului”, „Ziorel de ziuă”, „Nunta din Cana Galileii”, „Cetiniță”, cetioară”, „O, ce veste minunată”, „Trei păstori”, „Maica sfînt-a lui Iisus”, „Sus, boieri, nu mai dormiți”, „Fașă albă de mătasă”, „Ia, sculați, boieri, boieri”, „Trei crai de la răsărit”, „Dumnezeu de la-nceput”, „Cînd s-a născut micul Iisus”, „Sus în slava cerului”, „Florile dalbe”. Vă prezentăm cîteva colinde foarte vechi din zona Fundu Moldovei:
„Fașă albă de mătasă,
Cînd Iisus ședea la masă,
Iată, intră Iuda-n casă
Și l-a prins și l-a legat
Și l-a dus la judecat.
Acolo, cînd au ajuns,
Pe-o cruce de brad l-au pus.
Sîngele pîrău curgea,
Maica lui amar plîngea.
Streșină de busuioc,
Rămîi, gazdă, cu noroc!
Sus, boieri, nu mai dormiți,
Vremea e să vă gătiți,
Casa să v-o măturați
Și masa să v-o-ncărcați,
Că umblăm să colindăm
Și pe Domnul lăudăm,
Din seara Ajunului,
Pînă-ntr-a Crăciunului;
Că s-a născut Domn frumos
Numele lui e Hristos.
Sus în slava cerului,
Ziorel de ziuă (Refren după fiecare vers)
Șade Maica Domnului,
C-o năframă albă-n mînă
Și tot plînge și suspină.
Vine îngeru’ și-o-ntreabă:
„De ce plîngi, Măicuță dragă?”
„Eu tot plîng și tot suspin
Pentru cei de pe pămînt:
Dimineața cînd se scoală,
Nici pe față nu se spală,
Ci se duc la făgădău
Și-njură pe Fiul meu.
Maica sfînt-a lui Iisus
Rătăcește-n jos și-n sus:
Caută loc să s-odihnească
Și pe Domnul sfînt să-l nască.
Într-un grajd de boi sosiră,
Jos în iesle poposiră;
Boii blînzi la ea suflau
Și, privind, mi-o încălzeu.
Odihnită-i Maica sfîntă,
Din grai astfel le cuvîntă:
„Bourenilor iubiți,
Binecuvîntați să fiți
Și de Domnul și de Mine
Și de Fiul care vine.
Grupele de colindători primesc din partea gazdelor mere, nuci și colăcei, iar mai nou primesc de la gazde și bani. Familiile de gospodari care se vizitează în cele trei zile ale Crăciunului au obligația de a colinda la intrarea în casă.
„Bogăția folclorică a satelor incluse pe teritoriul comunei Fundu Moldovei a fost evidențiată de nenumărate ori, fiind studiată sub raport științific abia în perioada anilor de după 1928 de către Seminarul de Sociologie condus de profesorul Dimitrie Gusti. Amintim, astfel, studiul efectuat de Ernest Bernea , publicat în 1967 după o cercetare din 1928. Conservatorismul zonei este evident, întrucît binefacerile exploziei informaționale și-au făcut apariția abia în ultimii treizeci de ani”, sînt de părere profesorii Filon Lucău Dănilă și Dumitru Rusan, care s-au ocupat îndeaproape de cercetarea tradițiilor și obiceiurilor de la Fundu Moldovei.
La Crăciun, în unele sate de munte se umbla, în trecut (pînă în preajma celui de-al doilea război mondial) și cu Irozii, precum și cu steaua. S-a păstrat pînă astăzi doar obiceiul umblatului cu steaua, doar că acest obicei este practicat mai mult de copiii mai săraci, care merg din casă în casă pentru a aduna un bănuț. Este important de reținut că fiecare grup de copii care merg cu steaua își pregătesc singuri „Steaua”, o împodobesc cu beteală argintie, în mijloc folosind, deseori, o icoană cu Nașterea Domnului.
– „Crăciunul a fost mutat de pe 6 ianuarie pe 25 decembrie, tocmai pentru a îndepărta obiceiurile păgîne ale Zeului Mitras”
La Cîmpulung Moldovenesc, colindătorii primesc din partea gazdelor colaci rotunzi ca soarele și luna, care se spune că sînt „reminiscență a vechiului cult păgîn al lui Mitras. Zeul Mitras, al Soarelui care era sărbătorit pe 25 decembrie”, după cum apreciază etnografii. Inițial, Crăciunul nu era pe 25 decembrie. A pendulat între această dată și 6 ianuarie, a 6-a zi din an, ziua cînd și în Biblie se spune Facerea Lumii. Iisus Hristos venind pe lume în chip de om s-a acceptat această data, de 6 ianuarie. Numai că la 6 ianuarie se suprapuneau două evenimente: nașterea și botezul lui Iisus. „Botezul era privit ca o naștere spirituală, pe cînd nașterea propriu-zisă era una materială. Și atunci, părinții teologi au transferat aceasta dată a nașterii, de la 6 ianuarie pe 25 decembrie, tocmai pentru a îndepărta obiceiurile păgîne ale Zeului Mitras. Dar din aceste obiceiuri păgîne s-au mai păstrat colacii rotunzi, simbolizînd soarele și luna”, mai reiese din studiile etnografice.
– Colinde vechi românești
„Datinile, poveștile, muzica și poezia sînt arhivele popoarelor: cu ele se poate reconstitui trecutul întunecat. (…) Dintre diferitele neamuri răspîndite pe malurile Dunării, nici unul nu are, ca neamul românesc, o poezie populară atît de variată, atît de frumoasă și atît de strîns unită cu amintirile antichității”. (G. Dem. Teodorescu – Colinde – din marea operă „Poezii populare romîne”)
„C-așa-i legea din bătrîni/ Din bătrîni, din oameni buni”
Bună dimineața, la Moș Ajun!
Bună dimineața, la Moș Ajun!
Ne dați ori nu ne dați?
Ne dați ori nu ne dați, ne dați, ne dați?
Am venit și noi odată
La un an cu sănătate,
Domnul Sfînt să ne ajute
La covrigi și la nuci multe!
Bună dimineața, la Moș Ajun!
Ne dați ori nu ne dați?
Ne dați ori nu ne dați?
Ne dați? Ne dați?
”… Și mai ales în iarna asta lăsați copiii să colinde, – Să nu se’nchidă nici o poartă în prejma lor, și nici un semn să nu-i oprească din curatul și sfîntul datinei îndemn, – O, mai ales în iarna asta lăsați copiii să colinde!… Cînd argintiile lor graiuri vor îngîna „Florile dalbe”… Gîndiți-vă că nu e data închipuirii omenești O mai aleasă întrupare de sol al vrerilor cerești, Cu argintatele lor graiuri cînd vor cînta „Florile dalbe”
(Elena Farago – din Calendarul Ligei – 1908 – București „Minerva” Institutul de Arte Grafice și Editură)
Florile dalbe
„Florile dalbe, Ler de măr, scoală, scoală, ici domn bun, și fă focul mare, mare, și-mi aprinde-o lumînare și-o lipește-ntre icoane. Ntinde masa ’n toată casa, peste masă, grîu revarsă că ți-au venit juni d-ai buni, juni d-ai buni colindători, să-ți colinde și să-ți cînte și ție și feților: feți frumoși s-or pomeni și pe noi ne-or dărui cu daruri de la părinți cu un colac de grîu curat cu colacul lui Crăciun pe fața colacului plata colindatului Bună vremea-ntr-asta casă la boieri ca dumneavoastră”
(G. Dem. Teodorescu – Colinde)
În mijlocul raiului
În mijlocul raiului,
Stă Adam cu Eva lui,
Dumnezeu le poruncise
Din toți pomii să mănînce,
Numai din cel înflorit
Să nu iei, că-i oprit.
Șarpele cel veninos
A plecat o creangă-n jos,
Eva un măr a luat
Și, după ce l-a mușcat,
Și lui Adam i l-a dat.
Dumnezeu, care știa,
Către Eva-a zis așa:
„Vezi tu, Evă, ce-ai lucrat,
Căci cu-n măr te-ai înșelat,
Din poruncă mi-ai ieșit,
Vă veți duce pe pămînt!”
Fii vesel, iubite creștine!
Fii vesel, iubit creștine,
Că iată Crăciunul vine,
Mielușel nevinovat,
Hristos, marele-mpărat!
Astăzi, pre Cel Nevăzut
O Fecioară L-a născut
În orașul Vifleem,
Aproape de Ierusalim.
Păstorii de bucurau,
Îngerii frumos cîntau,
Filozofii se-nchinau,
Daruri scumpe-i aduceau.
Pre noi să ne mîntuiască
De greșeală strămoșească,
Să ne-nvețe cu-al Său grai
Care-i calea către rai,
Ce-i binele pămîntesc
Pre lîngă acel ceresc,
Azi, Adam se veselește
Și iadul se tînguiește,
Azi toate se desfătează,
Numai Irod se-ntristează,
Veniți, dar, iubiți creștini,
Astăzi să fim veseliți,
Veniți să cîntăm frumos
La nașterea lui Hristos
Și, de-acum pînă-n vecie,
Amin, Doamne, slavă Ție!
În orice colț din lume, sărbătorile de iarnă sînt o bucurie pentru toți oamenii, copiii așteptă cu nerăbdare împodobirea bradului, desfacerea cadourilor de sub pomul de Crăciun, venirea Moșului cu daruri. Copiii umblă din casă în casă colindînd și aducînd bucurie și multă veselie. Și la orașe colindătorii încep odată cu lăsarea serii și pînă în miez de noapte să meargă din casă-n casă și cîntă la ferestrele luminate colinde din bătrîni.
Tradiționala sărbătoare a Crăciunului începe de la 24 decembrie și ține pînă la 6 ianuarie. Aceasta include și noaptea de Anul Nou, mărind astfel valoarea festivă a Crăciunului. Începînd cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de cum se lasă seara și pînă la revărsatul zorilor, ulițele satelor răsună de glasul micilor colindători. Ei cîntă colinde pentru a ura sănătate și fericire gazdelor ce-i ascultă, de la care primesc daruri în bani sau în natură: nuci, covrigi, mere, colaci, prăjituri.
Moș Crăciun
Moș Crăciun, cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți
Și aduce daruri multe
Pe la fete și băieți.
Moș Crăciun, Moș Crăciun
Din bătrîni se povestește
Că-n toții anii negreșit,
Moș Crăciun pribeag sosește
Niciodată n-a lipsit!
Moș Crăciun, Moș Crăciun
Moș Crăciun, cu plete dalbe,
Încotro vrei să apuci?
Ți-aș cînta florile dalbe,
De la noi să nu te duci.
Moș Crăciun, Moș Crăciun.
Sfînta Maică-a lui Iisus
Sfînta Maică-a lui Iisus
Rătăcea în jos și-n sus
Și, făcînd acest greu drum,
A ajuns la Moș Crăciun.
În seara Ajunului, Spre ziua Crăciunului,
Dumnezeu a dat scrisoare
Lui Crăciun de sărbătoare,
Să se scoale, să gătească
Și mari oaspeți să primească.
Maica Domnului, Maria,
La Crăciun că s-a rugat
S-o primească la-noptat.
„La-noptat eu te-oi primi
Căci cu tine știu ce-o fi,
Dute-n grajdul cailor
Sau în grajdul boilor,
Acolo-n a lor sălaș
Tu pruncul o să-l naști!”
Caii-au prins a tropota,
Maria se-nspămînta
Și pe cai îi blestema:
„Viața voastră așa să fie
Numa-n trap și grea chirie!”
Și-a făcut, precum i-au spus,
În grajdul boilor s-a dus,
Boii încet rumegau
Și, suflînd, căldură-i dau.
Maica-atunci se bucura
Și din gură-așa-mi zicea:
„Pasul să vă fie lin,
La mîncare, saț deplin!”
Și-n paza lui Dumnezeu
L-a născut pe Fiul Său.
Îngerii cîntau pe sus
De nașterea lui Iisus:
„S-a născut Mîntuitorul
Ca să mîntuie poporul!”
Colindatul este un scenariu compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri, gesturi, interpretat în casă, pe ulițe, de o ceată sacră. În calendarul popular, acest fenomen apare sub diferite denumiri zonale în perioadele solstițiului de iarnă. („Steaua”, „Plugușorul”, „Sorcova”), echinocțiului de primăvară, solstițiului de vară și echinocțiului de toamnă. Colindele transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorințelor în noul an. Colindatul este cea mai răspîndită tradiție a românilor. Cînd persoanele colindate nu primesc colindătorii, închid ușile sau nu oferă daruri, efectele magice sînt opuse, ei încălcînd regulile acestui obicei.
Sus, la Poarta Raiului
Sus, la Poarta Raiului,
Paște turma Tatălui,
Linu-i lin și iară lin,
Bate vîntul frunza lin,
Lin și iară lin.
Dar la turmă cine stă?
Stă chiar Maica Precista,
Linu-i lin și iară lin,
Bate vîntul frunza lin,
Lin și iară lin.
Lîngă ea, un legănel
Cu un copilaș în el,
Linu-i lin și iară lin,
Bate vîntul frunza lin,
Lin și iară lin.
Copilașul cînd plîngea,
Maica Sfîntă-l legăna
Linu-i lin și iară lin,
Bate vîntul frunza lin.
Lin și iară lin.
Copilașul cînd dormea,
Maica Sfîntă lin cînta,
Linu-i lin și iară lin,
Bate vîntul frunza lin,
Lin și iară lin.
Colindele religioase se referă de cele mai multe ori la Iisus. Cele laice au un caracter liric, și sînt adaptate de colindători la situația celor în fața cărora le cîntă. Creatorii acestor colinde populare sînt diferiți, după cum diferit este și felul colindului. Peste această creație inițială s-a suprapus prelucrarea veac de veac și an de an în obiceiurile și datinile strămoșești, la sărbătorile de iarnă. De la Crăciun și pînă la Bobotează, copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întîlnește la toate popoarele creștine. Acest obicei vrea să amintească de steaua care a vestit nașterea lui Iisus și i-a călăuzit pe cei trei magi.
Steaua sus răsare
Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua luminează
Și adeverează
Steaua strălucește
Și lumii vestește
Că astăzi Curata
Prea Nevinovata
Fecioara Maria
Naște pe Mesia,
În țara vestită,
Bethleem numită.
Magii cum zăriră,
Steaua, și porniră
Mergînd după rază
Pe Hristos să-L vază;
Și, dacă sosiră,
îndată-l găsiră,
La Dînsul intrară
Și se închinară
Cu daruri gătite,
Lui Hristos menite,
Luînd fiecare
Bucurie mare,
Care bucurie
Și-aicea să fie
De la tinerețe
Pîn-la bătrînețe!
Praznic luminos
Praznic luminos,
Strălucit frumos,
Astăzi ne-a sosit
Și ne-a-nveselit
Că Mîntuitorul
Și Izbăvitorul
Cu trup a venit!
Raiul cel închis
Azi iar s-a deschis,
Șarpelui cumplit
Capul i-a zdrobit,
Și strămoșii iară,
Prin Sfînta Fecioară,
Iar s-au înnoit.
Îngerii cîntau,
Păstorii fluierau,
Magii se-nchinau,
Toți se bucurau,
Iar Irod era
Că se tulbura
De Nașterea sa.
El îl cînta
Voind morții a-l da,
Dar Pruncul Iisus
Din țară s-a dus,
Fie lăudat,
Binecuvîntat
În veacuri, Amin!
În satele bucovinene, în seara de Ajun colindă doar copiii, simboluri ale purității, ale curățeniei fizice și morale. Abia în ziua de Crăciun colindă flăcăii, tinerii și apoi gospodarii. Ceata de colindători se organizează pe vecinătăți și merge din casă în casă pentru că urarea lor este socotită de bun augur. Arsenalul lor format din clopoței, bețe, bice are menirea ca, prin zgomotul făcut, să alunge forțele malefice.
Domnul Iisus Hristos
Nouă, azi, ne-a răsărit,
Domnul Iisus Hristos,
Mesia cel mult dorit,
Domnul Iisus Hristos.
Din Fecioară S-a născut
Domnul Iisus Hristos,
Și cu lapte S-a crescut
Domnul Iisus Hristos.
Cum e robul S-a smerit
Domnul Iisus Hristos,
Și pe noi ne-a mîntuit
Domnul Iisus Hristos.
Deschide ușa, creștine
Deschide ușa, creștine
Că venim din nou la tine,
Drumu-i greu și-am obosit,
De departe am venit.
Și la Vifleem am fost,
Unde s-a născut Hristos,
Și-am văzut pe a Lui Mamă,
Care Marie se cheamă,
Cum umblă din casă-n casă
Ca pe fiul ei să-l nască;
Îmbla-n sus și îmbla-n jos
Ca să-l nască pe Hristos.
Mai tîrziu găsi, apoi,
Un staul frumos de oi
Și acolo, pe fîn, jos,
S-a născut Domnul Hristos.
Cete de îngeri coboară,
Staulul îl înconjoară,
Păstorii, cu flori în mînă,
Împletesc mîndră cunună.
Pe cunună-i scris frumos:
„Astăzi, s-a născut Hristos,
Care cu puterea Sa
Va împărății lumea”.
„Cu prospețimea lor neschimbată de curgerea vremii, datorată talentului cu care copiii și tinerii ni le aduc în suflete, aceste creații artistice – colindele – ne poartă prin ținuturile Țării Sfinte, legate de Întruparea Domnului, și ne readuc pe plaiurile natale, unde strămoșii noștri și-au îndestulat evlavia lor și ni le-au lăsat ca pe o moștenire neprețuită”, spunea Preafericitul Teoctist, Patriarhul României, la o Sărbătoare de Crăciun.
