CR30

După meciul cu Atletico Madrid, Ronaldo și-a serbat ziua de naștere, una cu schimbare de prefix. Observați că n-am folosit formularea „după înfrângerea cu Atletico”. Asta pentru că aceste două evenimente, derby-ul madrilen și petrecerea, sunt chestiuni fără altă legătură între ele în afara apropierii în timp. Cine a prezentat știrea legând rezultatul meciului de petrecere a făcut-o doar pentru a pedala pe imaginea de bad boy a lui Ronaldo. Ce putea să facă portughezul dacă meciul cu Atletico a fost programat de ziua sa? Răspunsul favorabil lui ar fi fost să joace la parametri optimi și să câștige. N-a fost să fie. Nici una, nici alta. Și atunci ce era de făcut, să-și amâne „ziua”? S-o țină, dar să arboreze o mină suferindă? Hai să fim serioși, care dintre noi ar fi renunțat la petrecerea de 30 de ani pe motiv că nu ne-a mers bine la serviciu?! Mai ales când asta nu înseamnă absolut deloc o jenă financiară… Dacă tot e să ne indignăm la adresa lui Ronaldo, mai degrabă să remarcăm gesturile de reproș la adresa lui Casillas, survenite după primirea primului gol. Așa ceva nu se face nici dacă ai dreptate, adică tu ai tras echipa după tine și un coechipier te sabotează, darmite când faci figură de simplu pion pe tabla de joc!
Dar haideți să lăsăm astfel de abordări și să conștientizăm un lucru: Ronaldo a împlinit 30 de ani! Este vârsta psihologică a fotbaliștilor, mai ales pentru cei care combat în prima linie. Sigur, el poate evolua încă vreo doi-trei ani la un nivel comparabil cu cel de acum, dar dacă privim în urmă vedem că prea puțini fotbaliști trecuți de 30 de ani au primit Balonul de Aur. Mai mult, acești merituoși nu prea punctează la capitolul creație. Sunt fundași precum Cannavaro sau Beckenbauer, mijlocași precum Nedved sau Masopust, sau un singur portar, Iașin. Dintre fotbaliștii din ultima perioadă care pot fi comparați cu Ronaldo, doar Zidane a mai primit trofeul în anul în care a împlinit 30 de ani. În rest, dintr-o perioadă care nu suferă comparație, ar mai fi Di Stefano (la 33 de ani) și… Stanley Matthews, care a primit Balonul de Aur la 41 de ani, mai degrabă ca premiu pentru întreaga carieră. În concluzie, poate că încă un mare fotbalist, sub ochii noștri, și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul.