Un copil timid are multe neajunsuri pe plan social, atât cu ceilalți copii, cât și cu adulții.
Timiditatea îi împiedică să inițieze contacte sociale cu alți copii, așa că un copil timid va sta mai mult izolat. El nici nu va răspunde cu ușurință solicitărilor de a interacționa venite din partea altor copii, ca urmare el va avea mai puțini prieteni, deși își va dori poate anturajul lor.
Ca urmare, el nu va învăța să se joace în grup, de exemplu să joace fotbal sau jocuri care presupun atingeri fizice.
Îi va fi greu să se expună prin mișcări în fața altora, ceea ce îl va face să evite să danseze, lucru aproape “obligatoriu” la o petrecere.
Și se formează astfel un cerc vicios: dacă la început ceilalți copii îl vor solicita în astfel de activități, când vor vedea că el refuză tot timpul, nu îl vor mai invita, ceea ce sporește și mai mult tensiunea copilului timid. El ar vrea să li se alăture, dar cum nu are putere să o facă singur, poate ar fi mai ușor dacă l-ar invita cineva, însă în timp aceste invitații ar putea să dispară, mai ales dacă el rămâne în același grup unde colegii îl cunosc mai mulți ani (la grădiniță, la școală).
Un alt efect negativ asupra copilului timid în societate este dat de faptul că el evită să spună ce știe în fața altora, astfel încât ceilalți pot considera ușor că el nu știe nimic. De aceea la școală copiii timizi se descurcă mult mai ușor la testele scrise decât la cele orale. Chiar dacă sunt foarte deștepți și au învățat foarte bine, la evaluările orale, emotivitatea crescută îi împiedică să ajungă să acceseze informațiile pe care le știu deja.
De asemenea, efecte negative obțin în condiții de presiune, de stres și de timp limitat. Dacă este grăbit sau forțat, dacă nu are suficient timp să se adune, să se gândească, să își ia în stăpânire propriile emoții, atât cât poate, performanțele obținute scad, chiar dacă la aceeași sarcină, în condiții securizante ar obține performanțe înalte.
Un alt neajuns este percepția celorlalți care pot să interpreteze un copil timid ca fiind neprietenos, snob sau arogant – ceea ce îi îngreunează și mai mult situația.
Iar atunci când rezolvarea unei situații care îl privește ține de interacțiunea cu alți oameni, mai ales străini, de multe ori un copil timid va evita acest lucru, periclitându-și bunăstarea. Dacă atunci când îi e sete, soluția e să ceară cuiva un pahar cu apă, poate prefera să sufere de sete în continuare.
Dar când aceștia vor deveni adulți?
Cam aceleași implicații sociale ale timidității întâlnim și la adulți, deși cadrul se schimbă.
Și adulților le va fi greu să își facă prieteni noi, să se integreze într-un colectiv la un nou loc de muncă, de exemplu. Sau să facă cunoștință cu părinții colegilor de clasă ai copilului lor.
Le va fi greu să ceară ceva colegilor sau să îi refuze.
Le va fi greu să solicite o întrevedere cu șeful sau să ceară o mărire de salariu.
Vor avea emoții și se vor consuma foarte mult dacă vor fi puși să țină un discurs în fața departamentului. Sau chiar și atunci când vor primi un premiu și vor fi invitați pe scenă.
Sau când vor întâlni persoane de rang superior din aceeași firmă sau din alta, din țară sau din străinătate.
De regulă nu își vor dori să fie șefi sau manageri. Vor prefera joburi de specialiști în care își vor face treaba foarte bine fără să trebuiască să aibă o mare interacțiune cu alții.
Pot continua să evite să privească persoanele în ochi atunci când discută cu ele și să se simtă stânjeniți când alții o fac.
La petrecerile de la firmă pot evita să se ducă sau doar pot evita să danseze sau aleg să interacționeze doar cu persoane deja cunoscute.
Uneori timiditatea, la fel ca în cazul copiilor îi împiedică să rezolve cu succes o sarcină dacă aceasta presupune inițiativă în interacțiunea cu alții. Dacă a ajunge la timp la o întâlnire într-un oraș nou ține de a pune o întrebare unui polițist pe stradă, e posibil să prefere să se învârtă cu mașina prin oraș și să rateze întâlnirea decât să abordeze o persoană străină cu o întrebare.
Un alt efect în viața unui adult timid este faptul că de obicei timiditatea este însoțită de un sentiment de inferioritate, de o stimă de sine scăzută ceea ce face să refuze sau să evite sarcini mai complexe și să își înfrâneze astfel dezvoltarea profesională, deși la nivel de potențial intelectual ar fi foarte capabili.
Psiholog Mihaela ZAHARIA
Parenting trainer & coach Mind Master
www.parenting.ro
