Copilul melancolic – Analistul perfecționist



Chiar din primele zile de viață, melancolicul pare să gândească profund. Este tăcut, nu emite pretenții, observă și îi place să stea singur. Acceptă un program definit și i se supune, îi plac regulile clare.
Se evidențiază foarte repede prin seriozitate și puterea de a analiza tot ce este în jurul lui. Este rezervat și timid, pare adesea trist și poate plânge ușor.
Dorința lui este să i se arate sensibilitate cu privire la interiorul sau. Vorbește rar despre ce îl frământă și are așteptarea să-ți dai seama singur. Este nevoie de diplomație să afli ce-l deranjează: dacă insiști se închide mai tare, iar dacă nu, te percepe că insensibil și indiferent la problema lui.
Cum se manifestă un melancolic
Este ușor de recunoscut datorită seriozității lui și a manierelor ireproșabile. Are aspect îngrijit și este adesea nemulțumit față de propria persoană. Nu suportă să fie atins în timp ce-i vorbești, laudă cu zgârcenie, doar atunci când consideră perfecțiune (un lucru sau o persoană).
Iubește oamenii serioși, profunzi, cu preocupări intelectuale sau artistice și nu-i poate înțelege pe cei imprevizibili, care vorbesc mult, uită și întârzie.
Adoră ordinea și are nevoie de un spațiu al lui. Se manifestă violent dacă îi umblă cineva prin lucruri, dacă le schimbă poziția sau le folosește; nu te baza pe faptul că n-o să-și dea seama. Îi place simetria și îl deranjează orice obiect care nu stă „perfect” la locul lui. Chiar și așezarea bucatelor în farfurie poate fi importantă pentru un melancolic.
Dezvoltă o obsesie pentru curățenie și ordine spre disperarea celorlalți membri ai familiei.
Simte și impune nevoia spațiului personal, distanță față de celălalt în comunicare sau activitate.
Este bine să nu râzi de el. Dacă simte că îl consideri „ciudat” se închide complet și nu va mai comunică deloc.
Este profund în ce face și afirmă, de aceea ia tot ce i se spune exact așa cum i se spune. Răspunde exact la întrebarea pusă. Nu presupune că va răspunde la ce dorești să afli dacă nu pui întrebarea corectă.
Puncte forte vs. Puncte slabe
Alocă mult timp studiului, detaliilor, începe o activitate când consideră că are planul făcut, lucrează încet, corect, depune mult efort pentru a obține rezultatul scontat, este perseverent, nu acceptă compromisuri și nu îi plac schimbările.
Prevede fiecare lucru, dezvoltă mental variantele posibile, vrea să știe dinainte cum se vor desfășura evenimentele cu lux de amănunte, pentru a nu fi luat prin surprindere de nimic. Este o fire gânditoare, prevăzătoare și perfecționistă. Își concentrează îngrijorările asupra sănătății și face o dramă la fiecare „durere”.
Are nevoie să fie sigur că nu va fi luat peste picior când discută „problemele” lui cu părinții, să știe că este ascultat și aprobat. Nu îi place să fie întrerupt. Este sensibil la ideea că este diferit și poate începe să creadă că ceva nu este în regulă cu el.
Are nevoie de liniște pentru a se retrage și a se reculege. Este adesea cufundat în gândurile lui până la stări depresive datorită dezamăgirilor care pot să apară în urmă neobținerii perfecțiunii așa cum o vede el. Perfectionismul ajunge să-l înnebunească și pe el însuși. Se concentrează pe sarcinile de îndeplinit și exersează cu răbdare până ies cum își dorește. Te poți baza pe el dacă ai de făcut ceva anume și ai un termen limită.
Are tendința de a dezvolta atașamente de lungă durată. Își face greu prieteni, dar aceștia pot să se bazeze pe loialitatea și ajutorul lui oricând. Ai răbdare să ajungi să-i cunoști inima și vei fi uimit de sensibilitatea ce o ascunde.
Lumea are nevoie de melancolici pentru puterea lor de perseverență, plăcerea și nevoia de analiză, simțul detaliului, compasiunea pentru cei aflați în suferință. Sunt oameni pe care te poți baza dacă se implică într-o activitate.
Slăbiciuni care pot fi modelate prin educație:
– se deprimă ușor;
– are nevoie de mult timp pentru a se pregăti și acordă prea mult interes detaliilor;
– poate fi perceput că plictisitor;
– ține minte lucruri negative și este suspicios;
– se teme să facă greșeli;
– are așteptarea ca toți să se ridice la nivelul standardelor impuse de el (puțini reușesc);
– perfecționismul este dus la extrem, poate deveni o obsesie.
www.problemele-copilului-meu.ro