Copilul cu față de ucigaș

Noul antrenor de la Manchester, numitul Ole Gunnar Solskjaer, este cunoscut lumii întregi din vremea când era unul din marcatorii de bază ai echipei pe care azi o antrenează, Manchester United. Fapta sa de maximă vitejie fotbalistică este una de-a dreptul istorică: în finala Champions’ League din 1999, a înscris golul victoriei lui Manchester United prin minutul 93, contra unui Bayern Munchen care în minutul 90 avea pe tabela… 1 – 0! Și, desigur, se pregătea de petrecere. Egalarea a venit de nicăieri, iar cuțitul li l-a înfipt adânc Solskjaer, confirmându-și astfel porecla pe care o dobândise deja, „The Baby-faced Assassin”, traducerea fiind ușor de înțeles: Ucigașul cu Față de Copil. Într-adevăr, fetișoara lui e una delicată, ca de copiluț, însă ce o fi în mintea sa e greu de imaginat, mai ales când îl auzi declarând cu nonșalanță, după ce ia acasă bătaie de la Paris Saint Germain cu 2 – 0, că returul va fi unul dificil și că decât să bată la Paris cu 2 – 0 și să aștepte prelungirile, prefera să le dea 4, la care n-au decât să dea și aia două!!! Chestia tare e că Solskjaer zicea asta în condițiile în care din lot îi lipseau fix 10 fotbaliști, care accidentați, care suspendați, în moț cu superstarul Pogba. N-a reușit să dea 4, dar cele 3 înscrise au fost destule, din moment ce nici ăilalți n-au băgat mai mult de una în ațe. Și astfel, The Baby-faced Assassin și-a reconfirmat porecla. În acest timp, la Madrid, Real a încercat să-l înlocuiască pe un alt asasin, Ronaldo, cu numitul Vinicius. Teoretic, apărările adverse ar trebui să înghețe de spaimă numai la vederea acestuia. Numai că după ce că n-a înscris niciun gol de când tooot mă uit la televizor în așteptarea acestuia, în ultimul meci a mai și călcat greșit, autoaccidentindu-se și punându-se pe plâns cu suspine și sughițuri. Nu mi-am dat seama încă dacă are față de ucigaș. Dar este clar că e doar un copil. Cu care se poate face orice, mai puțin performanță.