Temperamentul face parte din zestrea genetică și este evident din primele zile de viață. El nu poate fi ales și nici schimbat, dar poate fi „șlefuit” prin educație.
Pentru a realiza acest lucru este nevoie să cunoaștem modul de manifestare al fiecărui temperament.
Copilul cu temperament coleric știe de cum se naște că va prelua controlul. Din fașă este plin de energie, precoce și în același timp îndărătnic și pretențios. Încearcă din prima clipă să se impună, să facă ce vrea și când vrea. Doarme puțin, forțează limitele, este arțăgos și face crize de furie.
Îi manipulează pe cei din jur, este foarte activ și mereu în mișcare. Are mare încredere în forțele lui proprii, este îndrăzneț și pasionat de ceea ce face.
Este nevoie de diplomație în educarea unui coleric. Dacă acasă este obligat să se supună, poate o va face, dar va răbufni în altă parte: la grădiniță, la școală, în parc, în societate. Trebuie să-i înțelegi nevoia de control și în același timp să ai grijă să nu te controleze și pe ține până să-ți dai seama.
Cum se manifestă un coleric
Colericul vede totul după principiul „ești cu mine sau ești împotriva mea”. E de preferat să fii de partea lui, să nu te simtă adversar.
Iubește regulile mai ales dacă sunt stabilite de el. Are chiar convingerea că este datoria lui să stabilească reguli iar ceilalți ar trebui să fie recunoscători că sunt direcționați.
Îi place să testeze limitele și să știe până unde poate întinde coarda. Mintea lui este mereu în acțiune. Taxează fiecare moment de slăbiciune și trece la atac pentru a prelua controlul indiferent unde se află. Se distrează oricând poate controla o situație, îi exasperează pe părinți și rănește sentimentele celor din jur.
Refuză de obicei să-și asume consecințele faptelor lui. Încearcă să păcălească părinții și să scape. În ceea ce privește manierele, părinții trebuie să depună un efort suplimentar pentru a vedea câteva rezultate. Imperativul (poruncă) este formă preferată de adresare: „Dă-mi… fă-mi… pleacă…” nu sunt însoțite aproape niciodată de „Te rog…ai putea…te deranjează…”. Adoră să te ia prin surprindere și să nu îți dea satisfacție.
Colericul are vise mari și este convins că le îndeplinește. Dacă nu este temperat, poate să domine prietenii și chiar adulții cu care are contact. Poate deveni încrezut și arogant.
Puncte forțe vs. Puncte slabe
Copilul coleric este orientat spre scop și iubește munca (cea aleasă de el). Este concentrat pe ce face, responsabil și determinat să obțină rezultate. Dacă vrei ca un lucru să fie făcut, încredințează-l unui coleric.
Colericul nu este perfecționist, însă urmărește că lucrurile să fie bine făcute. Nu simte nevoia să analizeze, se aruncă imediat în acțiune. El nu se îngrijorează de nimic. Știe că întotdeauna există o soluție. Îi plac provocările și sarcinile dificile. Dacă este ocupat cu ceva util se simte bine, dacă nu, poate deveni campionul trăznăilor.
Are o voință fără margini și impune părerea lui considerând-o cea mai bună, fără intenția să consulte și alte păreri. De multe ori tonul este aspru și tăios: „Așa și acum” ar fi cuvintele care l-ar caracteriza. Îi place să aibă ultimul cuvânt. Acestea sunt motive pentru care nu este foarte iubit de cei din jur.
Adoră competiția și îi place să fie învingătorul. Dacă simte că nu poate să câștige preferă să nu joace. Trăiește pentru poziția de „Cel mai…”. Intră într-o echipă dacă consideră că poate să facă performanță. Are un orgoliu mare și simte nevoia să fie recunoscut și apreciat.
Lumea are nevoie de colerici pentru puterea lor neobosită de muncă, pentru voința și determinarea de a duce la bun sfârșit ceea ce își propun indiferent de numărul și dificultatea obstacolelor, pentru conturul lor de lider conducător capabil să ia decizii corecte și rapide, pentru faptul că de cele mai multe ori au dreptate (chiar dacă celorlalți nu le place să recunoască acest lucru). Este competent, răzbătător, responsabil, are un potențial deosebit și are încredere în el.
Slăbiciuni care pot fi modelate prin educație:
– prea autoritar, dominator, nerăbdător, insensibil;
– nu deleagă sarcini și nu se încrede în alții;
– nu împarte meritele cu echipă;
– cere tuturor aceeași forță de muncă și supunere oarbă;
– este dur în relațiile cu oamenii, îi judecă, nu are remușcări;
– nu este simpatizat.
www.problemele-copilului-meu.ro
