– Este adevărat că felul în care ne comportăm cu unul dintre copiii noștri nu se va potrivi și pentru celălalt copil (mai ales dacă micuții sunt de sexe diferite)? Cum află un părinte care este cea mai buna soluție pentru copilul lui?
– Da, este adevărat. Abordările diferă de la copil la copil, chiar dacă sunt frați. Fiecare copil e unic și fiecare părinte poate să afle ce funcționează și ce nu în primul rând dacă observă cu atenție copilul și în al doilea rând dacă aplică ceea ce învață și ține cont de efectele primite. De asemenea, când copiii cresc e posibil ca unele din vechile abordări care au funcționat să nu mai funcționeze și atunci trebuiesc adaptate iar vârstei copilului și contextului prezent.
– Cum îi vedeți dumneavoastră pe oamenii care vin la seminariile ținute de dumneavoastră și care credeți că este mentalitatea?
– Oamenii care vin la seminariile pentru părinți sunt oameni interesați în general de dezvoltarea lor personală. Sunt oameni care au mai fost la cursuri, ori organizate de firmele la care lucrează ori alese de ei personal. Sunt oameni care realizează că investiția psihologică în ei și în copiii lor este foarte importantă pentru viitorul lor.
– Cum ar trebui să reacționeze un părinte obosit, nervos, fără chef atunci când interacționează cu copilul său? Cum reacționează aceștia de fapt?
– Dacă un părinte este obosit, nervos, fără chef și poate să amâne un timp interacțiunea cu copilul său, atunci e mai bine să o facă, spunându-i ceva de genul : „Nu am dispoziția necesară să te ascult acum, vreau să ma liniștesc 10 minute și vorbim după aceea, da?”
Eu le recomand părinților să se gândească pe drumul spre casă la perioada când erau ei copii și să se întrebe ce aveau nevoie atunci și cum și-ar fi dorit să reacționeze părinții lor față de ei când ajungeau acasă de la servici? Fiindcă nu ar putea spune: mi-aș fi dorit să înceapă să critice ce n-am făcut bine sau să țipe la mine sau să mă ignore uitându-se la televizor. Ci ar spune că și-ar fi dorit poate să fie luați în brațe, să fie întrebați despre cum se simt, ce au realizat frumos, ce-au făcut bine, chiar dacă știu că ulterior vor discuta și despre aspectele mai puțin plăcute (de ce au luat o notă mică sau n-au făcut curat în cameră, de exemplu).
O altă metodă care are rezultate sigure în motivarea părinților de a-și schimba abordarea e pur și simplu să se înregistreze pe telefon când interacționează cu copiii lor acasă. Dacă le place ceea ce ascultă ulterior, și din postura de părinte, dar și din cea de copil, atunci e ok să continue așa. Dacă însă nu le place, atunci să facă tot ce pot astfel încât să fie mulțumiți de comunicarea dintre ei și copiii lor. Și aici intră cursurile și coachingul pentru părinți.
