Gerul de săptămâna trecută s-a dovedit balsam pentru pescarii suceveni, care nu au ratat momentul de a-și dovedi măiestria pe lacurile din zonă. Cu o gheață de circa 30 de centimetri, lacul de acumulare de la Lipoveni a fost zilele trecute un punct de pelerinaj important pentru cei care au dorit să pescuiască la copcă.
Zeci de împătimiți au luat cu asalt întinsul de apă, iar cu sfredele aduse special de acasă au căutat locul perfect care să le aducă marea captură. „Monștrii” au fost, ca de fiecare dată, fițoși și au rămas în adâncuri, dar chiar și peștișorii cei mici au fost primiți cu bucurie de pescari.
Pe Gheorghe Barbir l-am găsit alături de câțiva buni amici, inclusiv „cu prietenul de 50 de ani «Sandi fiara maghiară»”. Încă de la bun început ne-a arătat arma secretă cu care pretinde că va da gata concurența: o sticlă cu o licoare care te încălzește și te apără de frig, pe care o consideră „obligatorie pentru succes”.
Totuși, teoria e teorie, iar practica îl cam omoară pe nea Gheorghe Barbir. În cele trei ore petrecute pe lacul de la Lipoveni a prins doar câteva exemplare de mici dimensiuni. Are nostalgia zilei de sâmbătă, când cică a plecat acasă, de pe un alt lac, cu 20-30 de pești mai mici și două bibănoaice de toată frumusețea. Nu ne rămâne decât să credem că nu e vreo poveste pescărească.
Prietenul „Sandi fiara maghiară” ne invită, la rândul său, să fotografiem „monștrii” pe care i-a scos din adâncuri. Sunt doi, unul și unul, cam la 100 de grame în total.
În lipsa unor trăsături serioase, Gheorghe Barbir ne explică tehnica pescuitului la copcă, una care nu este chiar la îndemâna oricui.
„Vara e pescar oricine pentru că aruncă în apă și gata. Iarna e cu totul altfel, trebuie să știi unde să dai, contează locul, temperatura apei și să simți peștele că acum e mai amorțit și trage mai ușor, deci trebuie atenție sporită pentru a fi scos din apă”, a povestit Gheorghe Barbir. Tot el ne arată și niște „cizme siberiene” în care nu este nevoie să folosește ciorapi și care sunt perfecte pentru zilele geroase.
În așteptarea „monstrului” din adâncuri
Îi lăsăm pe acești specialiști și trecem la alții. Mihai Croitoru și nepotul său Cristi Socoliuc au ajuns pe lacul înghețat în jurul orei 10.30. Nu au avut un sfredel prea bun, dar sunt mulțumiți că și-au lucrat musculatura. Timpul pierdut a fost repede compensat, iar peștii s-au înghesuit la copcile pe care le-au făcut.
„Am fost și sâmbătă și erau mai mulți oameni ca azi (n.a. – duminică). Până la urmă se vine pentru distracție, să mai iei o gura de aer și să mai vorbești cu amicii”, a spus Mihai Croitoru.
Acum a prins doar oblete de mici dimensiuni, dar aruncă în continuare cu gândul la cea mai mare captură a sa: o bibănoiacă de vreo 700 de grame. Nici el și nici nepotul său nu disperă: știu că norocul poate veni în orice secundă. Iar la cât de groasă este gheața de pe Lipoveni și la noua repriză de ger care se anunță zilele următoare cu siguranță vor mai putea da la copcă vreo două luni.
La doi pași de acest cuplu fericit că norocul vine din adâncuri am găsit alți doi prieteni. Se recomandă „Bogdan și atât”, respectiv „Daniel și atât”. Or fi frați? De pescuit la copcă, cu siguranță.
Au venit încă de dimineață, iar la orele prânzului tocmai aruncau momeală în speranța că vor scoate ceva din copcă.
„De dimineață a tras mai bine, dar mai spre prânz nici momeala parcă nu mai dă rezultate. Dar să vedem, la pescuit niciodată nu se știe”, a mărturisit plin de speranță Bogdan.
Pescuitul, pretextul pentru o întâlnire și un grătar
La Lipoveni am găsit și pescari mai puțin pasionați. Au venit aici pentru a îmbina utilul cu plăcutul, dar și pentru a se reîntâlni.
Cezar Hanțco și Ciprian Cozaciuc au venit nu doar cu ustensilele pentru pescuit, ci și cu grătarul. Ei se ocupă cu pescuitul, iar prietenii cu care au venit sunt responsabili cu grătarul.
Totuși, baza pentru grătar nu era peștele ce urma să fie scos, vorba lui Ciprian Cozaciuc: „Dacă am face cu ceea ce prindem noi, stăm flămânzi o săptămână”.
„Noi am venit aici pentru distracție și pentru a ne reîntâlni, că nu ne-am văzut de multă vreme. E o zi frumoasă și ar fi fost păcat să nu fi ajuns aici”, a completat Cezar Hanțco.
Indiferent că au prins sau nu „monștrii” visați, pescarii au plecat ieri acasă câștigați. Au avut parte de un peisaj foarte frumos, de o vreme nu foarte friguroasă, în jur de zero grade Celsius, și și-au îmbogățit palmaresul cu poveștile altora.
Până la urmă, ce ar fi pescuitul fără o poveste savuroasă?
