Pe vremea comunismului, existau în cadrul genericului „sportul pentru toți” diverse competiții care se adresau în exclusivitate populației rurale, cel mai frecvent utilizată fiind denumirea de „Cupa Satelor”. Sportul de mase chiar exista și era în general prilej de ieșire la o iarbă verde și-un grătar sub pretextul minții sănătoase în corp așijderea. Uneori, din rândul „maselor largi populare” chiar răsărea câte un fenomen, câte un sportiv care avea să devină campion mondial sau olimpic. Dar, repet, scopul principal era ceea ce astăzi am numi „socializare”. Foarte rar (mai degrabă deloc) se întâmpla ca aceste competiții să producă vreo echipă întreagă de ceva (fotbalul era și pe atunci cel mai popular sport, dar se organizau competiții și de baschet, volei ori handbal, mai rar și cu mai puțini participanți, dar totuși…), iar când izvora totuși vreo echipă mai acătării, ea de regulă se dezmembra la sfârșitul weekendului încununat de succese locale. O singură dată s-a întâmplat ca echipa unui sat să reușească să urce dintr-un eșalon în altul: Viitorul Scornicești. Fenomen unic și explicabil doar prin aceea că de acolo se trăgea „cel mai iubit fiu al poporului”, tovarășul Nicolae Ceaușescu, care a vrut morțiș să-și ducă satul în prima ligă fotbalistică a țării care oricum îi aparținea tot lui în întregime. Iar ca să ajungă acolo, pe drum fusese nevoie mai întâi să promoveze din C în B, lucru reușit printr-o victorie cu un istoric 18 – 0 în ultima etapă din Divizia C!!! Vă mai comunic și că la promovarea asta contribuise cam toată lumea: Partidul Comunist, tov. Secretar General N. Ceaușescu, Miliția, Securitatea (ba chiar și legendarul Mitică Dragomir, la acea dată Preș. al echipei Viitorul Scornicești). Așadar, bani veneau de peste tot. Ceea ce mă face să mă întreb acum, când e clar că austeritatea pare veșnică la noi: de unde dracu’ au bani toate satele alea să țină echipe în prima ligă sau să bântuie în preajma acesteia? Vorbesc de Chiajna, Voluntari, Balotești, Clinceni, Snagov, Mioveni și care or mai fi… Și vă rog să nu-mi explicați că unele sunt trecute ca orașe în geografia patriei. Mai interesant ar fi dacă v-ați strădui să aflați ce fel de spălătorii de bani sunt astea și mai ales ale cui. Până una alta, eu doar constat că fosta Cupă a Satelor trăiește și poartă un nume în ton cu democrația noastră originală: Liga I!