Cei 1.700 de delegați la Congresul extraordinar al PSD de sâmbătă trebuie să aleagă, prin vot, între principalii trei candidați la șefia partidului, variantele fiind Victor Ponta, Cristian Diaconescu și Mircea Geoană.
Geometria variabilă a opțiunilor președinților de organizații a alunecat, de la un sprijin consistent pentru Mircea Geoană, la Comitetului Executiv de la începutul săptămânii, la o răsturnare semnificativă a opțiunilor în favoarea lui Victor Ponta.
Intrat în cursă târziu, după retragerea lui Adrian Năstase, Ponta a reușit, în mai puțin de o săptămână, să atragă de partea lui organizații și lideri care, până săptămâna trecută, îl susțineau pe Geoană: Viorel Hrebenciuc, Liviu Dragnea, Ioan Stan, Constantin Nicolescu, organizația de Gorj, organizația de Bistrița-Năsăud.
Ceea ce părea a fi arma secretă cu care Geoană își va asigura sprijinul necesar pentru obținerea unui nou mandat s-a dovedit, odată cu retragerea lui Năstase și amenințarea lui Iliescu cu renunțarea la orice funcție, un veritabil bumerang.
Deși în cursa pentru președinția PSD s-au înscris, oficial, nouă candidați, în afara lui Ponta și a lui Geoană, doar doi mai contează la alegerile de sâmbătă: Cristian Diaconescu și Miron Mitrea.
Disputat, în varianta votului pe liste, atât de Năstase, cât și de Geoană, Diaconescu a rămas consecvent, decizând să își asume până la capăt o candidatură care, la momentul anunțării, părea a strânge majoritatea opțiunilor anti-Geoană.
Anunțul făcut de Năstase la Consiliul Național din 4 februarie, că va candida la șefia partidului, l-a aruncat pe Diaconescu în marginea dezbaterii publice și interne, majoritatea opțiunilor liderilor partidului polarizându-se fie pro-Geoană, fie pro-Năstase.
Strict politic, intrarea lui Năstase în cursa pentru șefia PSD a fost momentul care a creat valul favorabil pentru Geoană. Neagreând stilul în care a condus partidul între 2000 și 2004, majoritatea semnificativă a vicepreședinților și a liderilor de filiale s-au coalizat în spatele lui Geoană.
Cu o săptămână înaintea Congresului, șansele lui Geoană de a câștiga un nou mandat erau cotate la peste 60%.
Apropiații lui Năstase evaluaseră un maxim de 30% pe care acesta l-ar putea obține la alegerile pentru șefia PSD, cu restul de 10% fiind creditat Miron Mitrea.
Declicul care a schimbat opțiunile a fost retragerea lui Năstase și amenințarea lui Iliescu. Paradoxal, beneficiarul nu a fost Diaconescu, ci Ponta.
În paralel, cu o săptămână înaintea Congresului s-a derulat și o campanie îndreptată împotriva principalilor locotenenți ai lui Geoană, episodul culminant fiind apariția în presă a unei înregistrări în care Marian Vanghelie folosea un limbaj suburban la adresa celui pe care declara că îl susține la șefia PSD.
Episodul a fost de natură a deteriora relațiile dintre Geoană și Vanghelie, primul refuzând să mai participe la o ședință a organizației de București. Totodată, înregistrarea a adâncit curentul anti-Vanghelie în rândul majorității organizațiilor județene.
Relația Geoană-Vanghelie a fost speculată chiar și în preziua Congresului, în intersecția din fața Romexpo, unde se va ține reuniunea, fiind amplasate, într-un spațiu cu maximă vizibilitate, bannere cu Geoană și inscripția „Garantat Vanghelie”.
Odată cu migrarea unor organizații către Ponta, și curentul majoritar din partid în privința shimbării Statutului s-a reorientat.
Dacă la Comitetul Executiv de luni 40 de membri s-au pronunțat în favoarea votului pe liste, la Comitetul Executiv de vineri seară, în preziua Congresului, unanimitatea împotriva acestei proceduri a fost stricată doar de Constantin Niță, singurul susținător al ideii impuse de Geoană.
Practic, votul pe liste era o modalitate în care candidatul cotat cu cele mai mari șanse de câștig, Mircea Geoană, îi forța pe liderii de organizații să vină în „echipa” acestuia, aderarea la echipa unui Năstase sau Mitrea, de exemplu, fiind cotată ca o înfrângere sigură.
Varianta votului deschis, în care candidații la funcțiile de secretar general și de vicepreședinte își dispută direct votul delegaților, ar fi permis negocieri între competitori, pentru reciprocitatea voturilor.
Practic abandonată de cea mai mare parte a liderilor de organizații, varianta votului pe liste ar fi avut nevoie de acceptul a 2/3 dintre delegați, o masă critică pe care nimeni dintre candidații la șefia PSD nu poate pretinde că o controlează.
În aceste condiții, nouă candidați la funcția de președinte, din care trei cu șanse reale, trei pretendenți la postul de secretarul general și circa 60 de candidați la funcțiile de vicepreședinte urmează să își dispute, chiar și prin sălile de la Romexpo, simpatia celor 1.700 de delegați.
În funcție de cine va câștiga, anumite tabere din PSD se vor repoziționa, finalul Congresului neechivalând cu instaurarea armoniei în partid.
