Actorul, regizorul și scriitorul Dan Puric a susținut marți, 19 mai, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, un spectacol-eveniment despre identitatea românească, în prezența unui public numeros, care a dorit să „guste” din izvorul de lămuriri despre esența poporului român. Jovial, chiar de la începutul conferinței Dan Puric a făcut referire cu umor la coperta uneia dintre cărțile sale, „Dulci. Jurnalul unui câine scris de un puricDan”, spunând că este singurul puric cu câine din lume (câine care se regăsește pe coperta cărții), „câine care mi-a dat identitate”.
Ca de fiecare dată, debordând de energie, cu o vocație spre a disemina informații despre poporul român, rădăcinile acestuia, ideea de identitate, dăinuire, înveșnicire, credință, actorul Dan Puric, maestru în pedagogie teatrală, în arta retoricii verbale, a reușit prin excelență să capteze atenția sucevenilor, cărora două ore de „renaștere”, de spiritualitate românească li s-au părut mult prea puțin. Dar când este vorba de neam, limbă și creștinism, pe care Dan Puric le-a „unit”, numindu-le „grupa sanguină” a fiecăruia dintre noi, când este vorba despre martiri, „de fibra omului”, de diferențele dintre populație și popor („Pentru mine, poporul român, nu populația, rămâne un popor sfânt, cu un trecut de o mare demnitate martirică și în fața căruia mă închin. Sunt mândru că sunt român. Am demnitatea legitimă de a fi dintr-un neam care a dat un șir întreg de martiri, martiri, martiri”), despre identitatea românească și identitatea europeană nu ai cum să spui da, s-a vorbit suficient. Timizi uneori în fața lumii, o lume „arogantă, obraznică și îngâmfată”, pare uneori că „sufletului românesc îi e rușine să participe la ea, dar asta nu dintr-o resemnare, ci dintr-un fel de «zare interioară» care spune că veșnicia nu poate fi atinsă de istorie”, a mai explicat Dan Puric.
Între degradare și înălțare
Cu umor, strecurând printre teme de importanță majoră pentru poporul român mici anecdote, bancuri, ca mai apoi să devină serios și să reproducă citate din Eliade, Cioran, versuri semnate de Eminescu, numit de Petre Țuțea „sumă lirică de mari voievozi”, sau citate din martiri, filozofi, mari părinți ortodocși(“Corpul ăsta este făcut din materie străbătută de suflet”, spunea părintele Stăniloaie), maestrul Dan Puric, „prestator de servicii”, „pentru că așa m-au trecut ăștia în acte, iar voi, publicul, cred că sunteți… la resurse umane”, a smuls ropote de aplauze, dar și lacrima din colțul ochiului, mărgăritarul pe care mulți oameni din sală cu greu puteau să îl oprească spre a nu se prelinge pe obraz. Cum altfel când actorul ne-a reamintit că în toate părțile se face „bășcălie”, „desacralizare”, se calcă în picioare sufletul românesc.
Și-a amintit și de ce spunea părintele Nicolae Steinhardt, când se referea la „din ce în ce mai folositul și mai răspânditul verb «a se descurca»” și din ce în ce mai puțin folositul verb „a răzbate”, care are o cu totul altă conotație și duce la cu totul alte valori. A răzbate înseamnă a izbuti să faci ceva prin muncă și capacitățile proprii.
Dan Puric a vorbit de națiune și neam, de mutilarea și degradarea poporului, dar și de înălțarea și mântuirea neamului românesc prin credința ortodoxă. „Identitatea poporului român nu poate fi decât una creștină, pentru că poporul român, limba română și creștinismul sunt concrescute”, a precizat Dan Puric, completând că „noi nu mai avem certitudini, ci avem mari semne de întrebare cu privire la Mihai Eminescu, cu privire la Ștefan cel Mare și la istoria neamului. Când vrei să distrugi un popor, faci din istoria acestuia o dilemă și nu-ți mai trebuie armată să-l cucerești. Cel mai mare rău este războiul dintre noi. Suntem puși în stare de indiferență, pentru a nu ne mai ști memoria și trecutul. Cu toate acestea, reacția identitară va veni, fiindcă România Mare s-a făcut pe instinctul țăranului român”.
Despre renașterea spirituală, despre iubire a vorbit actorul în finalul conferinței, atunci când a remarcat că în basmul românesc, când se naște Făt-Frumos, se naște ca să iubească. „El tot ceea ce face, face pentru Ileana Cosânzeana. Tot basmul este drumul său spre ea”, a spus Dan Puric, lăsându-i pe spectatori să pătrundă în lumea basmului, o lume în care cuvintele clădesc un univers ideal.
Sesiune de autografe
Dan Puric a venit la Suceava și cu câteva cărți ale sale publicate recent, printre care și „Suflet românesc”, carte pe care autorul a dedicat-o poporului român „și amintirii tatălui meu”. „Sufletul românesc nu se declină între degenerarea evadatului din ghetoul comunist care fură acum în Occident și omul politic de azi care a distrus România mai mult decât orice dușman, ci între cel care și-a dat viața pentru acest pământ și tăcerea românului de azi care are memoria acestui lucru și nu cedează”, spune în carte Dan Puric.
În holul Casei de Cultură Suceava actorul a organizat o sesiune de autografe, sucevenii dorind din tot sufletul să rămână cu amintiri de la acest eveniment special: o carte, un autograf și o fotografie cu Dan Puric.
