Conducem cu 6-2

Dintre cele 8 echipe ajunse în sferturile de finală, 6 sunt europene iar celelalte două vin din America de Sud. Este o proporție corectă, dincolo de globalizarea impusă de FIFA sau de ierarhiile impuse de diverși imbecili dotați cu fluier în gură și cu fluierături din tribune. Oricât ar dori alde Blatter ca fotbalul să fie reprezentat la Mondiale de eschimoși ori de babuini sau chiar pinguini, adevărul este că cei doi poli ai fenomenului sunt ferm și definitiv plasați în aceste (doar) două continente. Sigur că unii (iar eu mă număr printre aceștia) s-au bucurat când Australia a eliminat Uruguay în baraj sau când Coasta de Fildeș a bătut Serbia, dar dincolo de ineditul situațiilor sau de farmecul pe care o surpriză sau alta o dau competiție, adevărul este acesta: performanța o fac Europa și America de Sud, rolul celorlalte continente fiind doar decorativ sau, mai exact, de umplutură. Succesul comercial fiind însă cel mai important element, sigur că un Campionat Mondial cu 32 de participante aduce, în principiu, încasări de două ori mai mari decât unul cu 16 echipe, cum se organiza până nu de mult. Pot să afirm fără urmă de îndoială că Mondialele din Mexic (1970) sau Argentina (1978) au fost incomparabil mai disputate, mai spectaculoase și mai dramatice decât ultimele două ediții. Nu-mi aduc aminte ca la acelea (dar și la alte ediții jucate tot în 16) să fi văzut meciuri jucate în dorul lelii, așa cum acum s-au petrecut lucrurile cu Brazilia care de fapt nici nu a jucat până acum, ci doar s-a prezentat la ora și locul stabilite pentru a bifa 4 victorii de la sine înțelese. Simpla ei prezență în meciuri cu Japonia sau Ghana înseamnă că din start nu se pune decât problema scorului. Iar asta nu se întâmpla pe vremea când erau doar 16 echipe. De aici, decurge un fenomen încă mai neplăcut: proliferarea arbitrajelor catastrofale. Asta, deoarece înmulțindu-se proporțional și numărul arbitrilor, automat apar și panarame. Tot mai multe, de când o brigadă este alcătuită din cinci… și se vorbește chiar de 6, dintre care 3 în spațiul de joc! Despre greșeala tușierului Bahramov de la finala din 66 (Anglia – R.F.G.) s-a vorbit încă vreo 20 de ani, că alte greșeli grave nu s-au mai produs timp de 5 ediții!… iar acum nu e meci fără arbitraje penale. În sfârșit, s-au ales cele 8. Scorul e 6-2 pentru noi, europenii. Iar după cum se prezintă cele 8, le văd într-o finală de una la una, adică Brazilia – Germania, care se va încheia cu un 1-0 pentru noi… sudamericanii! Că eu, în orice condiții, tot cu Brazilia țin.