Concertele care au avut loc în România în anul 2006 se împart în două categorii: “Depeche Mode” și “Restul”. Formația britanică a concertat în vară pe stadionul Lia Manoliu din București, marcând anul muzical ce tocmai se încheie și ridicând ștacheta pretențiilor și așteptărilor publicului.
Anunțat și așteptat încă de la sfârșitul lui 2005, evenimentul Depeche Mode a arătat românilor ce înseamnă un concert adevărat. După ce luni de zile au fost așteptați cu sufletul la gură, Gahan, Fletcher și Gore au susținut spectacolul pe 23 iunie, pe stadionul Lia Manoliu. Multora dintre cei peste 40.000 de oameni care au participat la eveniment, mult timp după ce concertul s-a sfârșit, le-au răsunat în minte acordurile de început ale piesei „A Pain That I’m Used To”, care a deschis concertul și a răscolit publicul cu miile de wați care au sunat impecabil pe stadion.
Evoluând după un program perfect pus la punct, formația s-a retras de pe scenă aproape de miezul nopții, nu înainte de a oferi un bis și de a face o plecăciune adâncă în fața celor prezenți. Show-ul a fost impresionant de la un capăt la altul. Formația așteptată 20 de ani a evoluat pe o scenă imensă, cu opt ecrane de proiecție și sute de reflectoare. Fiecare piesă a avut propria imagine, construită din lumini și ilustrată video prin videoclipuri live în mare parte.
Concertul care a marcat anul 2006, organizat de Emag!c Entertainment, a dat speranța că într-un viitor nu prea îndepărtat vom putea vedea și în România concerte U2, Madonna sau Robbie Williams, pentru care, deocamdată, trebuie să mergem la vecinii noștri de la vest.
– Concertele care s-au desfășurat prin România în cursul anului au reprezentant un amestec echilibrat de stiluri și vedete
Cât privește “Restul”, concertele care s-au desfășurat prin România în cursul anului au reprezentant un amestec echilibrat de stiluri și vedete, printre numele sonore care au ajuns și pe scenele românești numărându-se Shakira, 50 Cent sau Placebo.
Seria de concerte 2006 a fost deschisă la sfârșitul lunii ianuarie cu un concert rock pe care formația Helloween l-a susținut la Sala Polivalentă. Formația germană a prezentat un show plin de lumini, fum și blitzuri, dar și virbații metalice care au deschis apetitul publicului român rock încă de la început de an.
În aceeași locație au urmat în luna februarie o parte din membrii clanului Wu-Tang, care au adus la București hip-hop-ul de pe Coasta de Est, asortat cu ținutele largi aferente, lanțuri masive din aur, dar și versuri dure și ritmuri sacadate.
Alternând stilurile, în martie, la Sala Agronomia din București, au poposit cei de la Lake of Tears, prezentând rock-ul gothic în fața a aproximativ 2.000 de oameni. Cu o sonorizare de excepție și fanii încălziți bine de trupele din deschidere – Voices of Silence și Celelalte Cuvinte – Lake of Tears au prezentat atât piese dintre cele mai cunoscute și mai apreciate, dar și cântece de pe albumele mai noi.
Luna martie a mai adus la București, de această dată într-un club, prezența oarecum fadă a lui Boy George, care s-a prezentat românilor în calitate de DJ, punctul principal de atracție al show-ului fiind nu muzica artistului, ci prezența sa colorată cu farduri stridente.
A urmat apoi un spectacol de care nu mulți au auzit. Cei care au avut inspirația să-și petreacă seara de 30 martie la Teatrul Național București au putut gusta din erotismul jazz-ului francez, luând parte la una dintre cele mai intense experiențe muzicale: un concert al legendarei Dee Dee Bridgewater. Spectatorii au fost transpuși direct pe malul Senei, unde Dee Dee a trasat schița unei povești de dragoste sinuoase, plină de emoție, pasiune și exuberanță.
Odată ce vremea s-a mai încălzit, scenele de spectacol au adus ritmuri “caliente”. În mai, la Sala Palatului, au avut loc două concerte ale artiștilor cubanezi. Primul dintre acestea a fost semnat Buena Vista Social Club, unde 11 muzicieni, printre care Cachaito Lopez, Roberto Fonseca și Guajiro Mirabal, au ridicat spectatorii în picioare pe ritmuri de jazz latino, în care au fost adunate sunetele cald-misterioase ale Havanei. Tura a doua de “musica cubana” a aparținut Havana Lounge, având-o cap de afiș pe Teresita Garcia Caturla, supranumită „Marea doamnă a muzicii cubaneze”.
În luna mai a avut loc un concert Scooter la Arenele Romane, de care s-au bucurat mai mult fanii echipei Steaua, care au putt să asculte live hitul „Maria”.
Luna iunie a fost deschisă cu violoncele și heavy-metal, cvartetul finlandez Apocalyptica demonstrând la Arenele Romane că muzica rock nu e atât de departe de cea clasică și că aceste genuri se pot combina atât în armonii metalice, cât și în arpegii simfonice.
La rând a venit apoi 50 Cent, care, așa cum stă bine unui băiat rău, a prezentat un concert de hip-hop pe ritmuri de împușcături, căruia nu i-a lipsit nimic din ingredientele specifice gangsta-rap-ului. Accesorizat cu multe bling-bling-uri strălucitoare și ostentative, el a agitat publicul cu piese precum „PIMP”, „Drop It Like It’s Hot” sau „In Da Club”.
Ritmul a fost schimbat rapid când, la doar câteva zile, Obituary – legenda death metal a Americii – a concertat la București. Acesta a fost un concert la care chiar dacă au asistat doar aproximativ 1.500 de oameni, majoritatea celor prezenți au plecat fredonând piesele prezentate.
Românii s-au mai minunat în 2006 și de Bloodhound Gang, care a concertat tot în iunie. Că au urinat cu adevărat pe scenă sau a fost doar un truc spectaculos, cert e că au făcut un pic de vâlvă cu show-ul și atitudinea lor nerecomandată pudibonzilor (și minorilor). Chiar dacă mulți s-au simțit jigniți de spectacol (chiar și dacă nu au asistat la acesta), trupa americană s-a făcut remarcată.
Unul din vârfurile muzicale din 2006 a fost și concertul Gotan Project. Ei au prezentat un spectacol “pentru cunoscători”, unde tangoul s-a amestecat cu muzica electronică în ritmuri atrăgătoare, cu sonorități când calde, când grave. Formația a prezentat cel mai recent album, “Lunatico”, în care texturile electronice ale pieselor mixate live au fost plăcut intensificate de instrumente precum bandoneonul și chitara.
Pe final de iunie, de altfel cea mai încărcată lună în ceea ce privește concertele artiștilor străini, Deftones a adus și ceva hardcore american la București. Ei au zguduit timp de două ore Arenele Romane, unde circa 2.500 de oameni au cântat cot la cot cu americanii hiturile “My Own Summer” și “Change”.
– Shakira a prezentat României un spectacol ce a trecut de la rock alternativ la pop
A urmat pe 2 iulie, în aceeași locație, un spectacol de metal & gothic semnat Lacrimosa. Ploaia măruntă nu i-a împiedicat pe spectatori să se bucure de concertul de aproape două ore, ce a cuprins piese de pe albume precum „Elodia” sau „Stille”.
Bucureștenii s-au mai întâlnit în iulie și cu rebelul anilor ’80, Billy Idol, care a reușit să umple până la refuz Arenele Romane. Chiar dacă din setlistul concertului au lipsit hit-urile care l-au consacrat, artistul a cântat preluări după trupe mari de rock, cum ar fi Van Halen sau The Doors. Momente interesante în concert au fost și solo-ul mai mult decât reușit, cu o țigară în colțul gurii, pe o chitară semi-acustică al lui Steve Stevens sau piesa din 1976 „Ready, Steady, Go”, cântată la fel de bine ca acum 30 de ani.
Și cei de la HIM au ajuns în România în 2006, însă nu în București, ci la Sibiu, în cadrul Festivalului Artmania. Deși nu au fost în cea mai bună formă – vocea lui Ville Valo nu s-a ridicat la exigențele pe care o trupă cu un statut ca HIM le presupune, liderul a uitat la un moment dat și versurile unei piese, iar sunetul nu a ajutat nici el deloc -, membrii His Infernal Majesty au reușit să electrizeze publicul, în special cu hituri ca „Join me”, „Heartache Every Moment” și „In Joy and Sorrow”.
De asemenea, departe de București a fost și concertul pe care Shakira l-a susținut pe 17 iulie (Timișoara), pe un stadion nu foarte plin. Aflată în fruntea topurilor, diva și-a unduit celebrele șolduri și în România, însă publicul nu a primit-o cu entuziasmul cu care s-ar fi așteptat cei mai mulți. Shakira în schimb a învățat câteva cuvinte în română, a vorbit cu cei din public, le-a zâmbit cald și i-a îndemnat pe toți să se distreze alături de ea. Cu toate acestea, aplauzele nu au răsunat îndelung, piesele nu au fost aclamate, nu au existat momente de “nebunie”. Alături de Shakira au cântat doar fanii din primele rânduri, din fața scenei, cei din tribune părând mai degrabă plictisiți. Veselă și jucăușă în cea mai mare parte a timpului, tristă și melancolică cât să dea credibilitate baladelor, Shakira a prezentat României un spectacol ce a trecut de la rock alternativ la pop și la scene desprinse din cele „O mie și una de nopți”. Vedeta s-a ales cu un set de fotografii în halat, făcute datorită „bunăvoinței” vecinilor hotelului la care a fost cazată.
Un alt concert de mai multe stele a fost și cel susținut de formația britanică Placebo, la Arenele Romane din București, unde s-au adunat peste 5.500 de fani. De ce a fost Placebo un așa mare succes? Formația nu are un mare hit aflat în difuzare la radiouri și nici cel mai recent album, “Meds”, nu a fost apreciat de critici ca fiind cel mai bun material de până acum, însă trupa a adunat de-a lungul timpului o bază mare de fani și și-a construit un renume de formație cu show-uri live bune. Mai mult, carismaticul vocalist Brian Molko afișează o sexualitate ambiguă care atrage atenția tuturor celor care îl urmăresc, iar în combinație cu piesele pasionale și cu atmosfera rock, spectacolul trupei se dovedește a fi o reușită. Unele dintre cele mai fierbinți momente ale spectacolului Placebo au fost, desigur, atunci când Placebo și-a prezentat hiturile mai vechi și mai cunoscute – „Every You Every Me” și „Special K”.
Stagiunea de toamnă a concertelor din București a fost deschisă într-un mod nu tocmai fericit, cu “Stradivarius și dansuri din buric”, când violonistul Edvin Marton a prezentat un spectacol care nu a reușit să se încadreze într-o categorie clară, dar care a pus alături o vioară de milioane de dolari, Anotimpurile lui Vivaldi și o dansatoare orientală.
Bucureștiul și-a luat și porția deja obișnuită de DJ-i, printre aceștia numărându-se Sasha și John Digweed în vară, și Paul van Dyk și Tiesto în toamnă. Paul van Dyk, cel care deține în prezent titlul de cel mai bun DJ, a mixat la Sala Polivalentă, într-un concert la care aproximativ 7.000 de tineri s-au distrat o noapte întreagă pe ritmuri trance.
– Goran Bregovic și Cesaria Evora au revenit în 2006 în România
La capitolul reveniri, trebuie amintit Goran Bregovic, care s-a întors în România pentru a susține în octombrie o serie de trei concerte la Palatul Copiilor și la Sala Palatului, alături de Orchestra de Nunți și Înmormântări. De asemenea, la Sala Polivalentă a revenit, pentru a treia oară în România, cântăreața Cesaria Evora. Îmbrăcată în haine negre și, desigur, desculță, ea a alternat în spectacol piese cu tempo lent și cântece mai ritmate, punând la punct un spectacol care a amestecat fado, modhinas și jazz.
Octombrie a mai adus la București formația Duran Duran, care a prezentat la Sala Palatului un show complet, cu lumini impresionante, sunet brici, instrumente sigure, voci în formă și un public entuziast.
Și cântărețul britanic Seal a ajuns în România, unde a prezentat un spectacol cald, cu o muzică ce a oscilat între soul și pop. Din show nu au lipsit piese care l-au făcut celebru pe cântăreț, precum „Bring It On”, „Crazy” sau „Kiss From A Rose”, cântată împreună cu publicul.
Pe sfârșit de an a mai ajuns la București Omara Portuondo, care a prezentat un proiect în care a fost acompaniată de nouă instrumentiști cubanezi și de 16 români.
De asemenea, și formația suedeză Therion a revenit în România și, în fața a aproximativ 3.000 de spectatori, a prezentat un concert în care muzica rock s-a împletit cu cea clasică în armonii susținute de Orchestra și Corul Radio precum și de două soprane și doi tenori.
Anul 2006 a fost probabil cel mai aglomerat de până acum în ceea ce privește numele de muzicieni care au ajuns pe scenele autohtone. Ba mai mult, am avut parte de artiști aflați chiar pe val și nu doar cântăreți care s-au bucurat de succes în urmă cu ani buni și care după retragere colindă sălile de concerte fără prea multe pretenții.
Chiar dacă pentru anul viitor nu a fost anunțat încă nici un nume răsunător care să facă istorie în sălile de concerte și să lase în urmă fani isterizați, este aproape sigur că și anul 2007 va suna bine. S-a demonstrat că există public plătitor de bilete.
