O tradiție neîntreruptă de 17 ani i-a adunat joi la prânz pe beneficiarii Casei de Copii „Sfântul Gheorghe” din Dolhasca la un concert de colinde, muzică și urături, cu care au obișnuit audiența la fiecare sfârșit de an. Adunați în jurul familiei preotului Gheorghe Saftiuc, cei 20 de copii ai așezământului au încântat audiența cu un program de colinde, muzică clasică și urături pentru noul an. Cea care le insuflă copiilor dragostea de credință și tradiție, de cântec și poezie, preoteasa Mioara Saftiuc, a fost și acum în mijlocul lor și le-a coordonat munca, fiind alături de ei și în micul spectacol oferit celor prezenți.
Colindele au fost primite cu bucurie de Înalt Preasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, prezent în fiecare an de la debutul spectacolului, precum și de oficiali ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sub al cărei patronaj își desfășoară activitatea centrul social, de autorități locale și de profesori. ÎPS Pimen le-a transmis și de această dată recunoștința sa celor care, cu atâta dragoste, de ani de zile, sunt aproape de copiii centrului: ”Părintele Saftiuc Gheorghe, consilier economic, și maica preoteasă, adăugându-l azi și pe fiul lor, preotul Mihai, duc mai departe strădania căreia i-a pus bazele părintele Gheorghiță. Tot ce am auzit astăzi aici este la superlativ, fără egal. Sunt oameni cu talente, cu deschidere sufletească și totul se datorează familiei părintelui Saftiuc. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că «Părinți nu sunt cei care în primul rând dau naștere copiilor, ci cei care îi educă pe copii». Dacă e dăruire, totul se face frumos și prea frumos. Ei sunt părinții duhovnicești care înlocuiesc și suplinesc dragostea care le-a lipsit acestor copii la casa părintească. Desigur că la lucrarea familiei preotului Saftiuc se adaugă bunăvoința și dragostea părintească a domnului Mușa (n.r. – prof. Constantin Mușa), care atât de mult s-a atașat de acest centru social.”
Sufletul acțiunii a fost și în acest an preoteasa Mioara Saftiuc, care ne-a transmis despre frumoasa serbare a copiilor: „Tradiția acestei serbări de sfârșit de an durează de 17 ani de zile, la numai un an distanță de la deschiderea Casei de Copii «Sfântul Gheorghe» din anul 1999. La finele fiecărui an ne întâlnim aici într-un spectacol de mulțumire și bucurie fața de toți cei care au fost alături de noi și ne-au ajutat în anul care a trecut.”
În acest an au ținut să le fie alături celor care organizează evenimentul profesorii Liceului „Oltea Doamna” din Dolhasca, autoritățile locale din orașul Dolhasca, prin persoana viceprimarului Adrian Popa, precum și preoți și prieteni care au ajutat familia Saftiuc în activitatea lor din casa de copii, de-a lungul întregului an. Alături de copii, care au cântat frumoase colinde, au interpretat și au dansat piese din creația populară, în spectacol au fost prezenți și cântăreața Denisa Apetrei, din Dolhasca, cu un program de colinde, și cel care a făcut urările pentru noul an, profesorul și poetul popular Vasile Râșca, din localitate.
Părintele Gheorghe Saftiuc a împlinit 25 de ani în slujba comunității din Dolhasca
La finalul spectacolului, părintele Gheorghe Saftiuc a rememorat în câteva cuvinte strădania depusă în acești ani împreună cu întreaga familie, la creșterea și educarea copiilor din centrul social: ”Sunt 18 ani de când ne străduim să facem pentru acești copii ceea ce facem și pentru copiii noștri. Am reușit să ținem deschise porțile acestui centru în toată vremea aceasta prin mila lui Dumnezeu, prin binecuvântarea, rugăciunile și dragostea Înaltului Pimen. Nu a fost ușor și nici acum nu este. Nu e ușor cu copiii tăi de acasă, cu atât mai mult nu e ușor cu alți pui de om, pe care i-am așezat într-un cuib care la început le era străin. Poate eu și maica preoteasă Mioara nu am fost întotdeauna cei mai buni părinți, cel puțin în viziunea lor de copii, dar ne-am străduit și nu ne-am oprit. Am învățat continuu să fim părinți pentru copiii altora și ei să nu se simtă străini aici. Am făcut totul să fie căldură, să fie dragoste, să fie înțelegere, empatie, comunicare, tot ceea ce și-ar dori să aibă un copil aflat în situație de risc. Dacă am reușit sau nu, Dumnezeu știe. Capăt însă curaj când îi văd întorcându-se după ani sau sunându-ne și simțind în glasul lor emoția și recunoștința. Și atunci îmi spun că am făcut tot ce trebuia. Ne-am bucurat cu acești copii, am suferit alături de ei, am avut satisfacții și decepții. În astfel de momente festive ca cel de astăzi, facem mulțumiri Tatălui Ceresc că ne-a ales pe noi pentru această misiune sfântă, pentru această ascultare și rugăm să ne dea tărie și putere pentru a purta această misiune nobilă și sfântă, să ne putem duce crucea pe care am ridicat-o acum 18 ani.”
Munca asiduă a preotului Gheorghe Saftiuc în folosul comunității din Dolhasca i-a adus recunoștința credincioșilor și a întregii familii, din care fac parte astăzi și copiii asupra cărora s-a aplecat cu atâta drag. Preotul Sorin Saftiuc Huluță, de la Soroca, ginerele părintelui, le-a reamintit tuturor despre prețuirea de care se bucură părintele Gheorghe Saftiuc în rândul comunității din Dolhasca, după 25 de ani de când a pășit pe aceste meleaguri:”Vorbesc acum despre un om a cărui activitate numără 25 de ani. Părintele din modestie nu a făcut acest lucru. Zilele trecute am luat puțin din povara muncii sfinției sale și am mers prin casele prin care merge dânsul de obicei cu icoana, în Ajunul Crăciunului. Am fost primit extraordinar în Dolhasca de oameni minunați, oameni gospodari, oameni deosebiți, cum sunt moldovenii noștri. Însă de fiecare dată, la casele unde găseam oameni de ai bisericii, cu adevărat, eram întrebat «Unde e părintele nostru?» Și am înțeles atunci că nimic și nimeni nu poate să înlocuiască munca de o viață a părintelui Gheorghiță. Cel care de 25 de ani botează, cunună, e alături de cei care suferă, de cei care sunt pe pat de moarte și de cei ce pleacă. Până la urmă aceasta este misiunea preotului, de la naștere și până la moarte să fie alături de cei care i-au fost dați spre păstorire. Iar părintele Gheorghe a sărbătorit anul acesta al 25-lea Crăciun la ieslea numită Dolhasca.”
