Domeniul de la Călinești, aflat în proprietatea Consiliului Județean Suceava, va fi administrat de la 1 martie a.c. de Direcția Județeană de Drumuri și Poduri, instituție subordonată CJ, și de Liceul Tehnologic Special Bivolărie. Consilierii județeni au aprobat, în ședința trecută, transferarea administrării domeniului la Direcția de Drumuri și Poduri, iar ieri, în unanimitate, au votat ca 26.386 mp de teren și mai multe clădiri – grajduri, stâne, saivane și magazii – să fie administrate de Liceul Tehnologic Special Bivolărie. Este vorba, de fapt, de o microfermă zootehnică, parte a domeniului de la Călinești, care va fi folosită de liceu. Liceul Special Bivolărie dispune de o instalație de prelucrare a laptelui foarte modernă, care va putea fi utilizată la capacitate maximă, odată cu preluarea celor aproximativ 100 de capre și oi din ferma Călinești. Consilierii județeni au aprobat, ieri, și suplimentarea posturilor la liceu cu încă cinci persoane, care se vor ocupa de compartimentul zootehnic nou preluat în administrare.
Președintele Consiliului Județean Suceava, Cătălin Nechifor, ne-a declarat că intenția administrației județene este de a înființa la Călinești și o bază de intervenție pentru operatorul serviciilor de deszăpezire și întreținere a drumurilor județene, pentru perioada de iarnă, prin alocarea unei suprafețe de teren pe care să fie cantonate utilajele și vehiculele de intervenție.
În privința clădirii, Nechifor a declarat că va propune deliberativului înființarea unui centru internațional pentru perfecționarea angajaților din administrație. De cursuri ar urma să beneficieze în primul rând cei care lucrează în administrația publică din județul Suceava și Regiunea Cernăuți. Pentru finanțarea dotării pentru sala de conferințe și a cursurilor, președintele CJ are în vedere aplicarea la un program de cooperare transfrontalieră, prin Programul Operațional Comun. ”Am avut un proiect asemănător în anul 2007, există un istoric comun. Înființarea unui centru de competențe administrative face parte din agenda de discuții cu Consiliul Regional Cernăuți”, a afirmat Nechifor.
În forma în care este acum, centrul poate asigura cazarea și masa cursanților, dar nu și suportul de curs. ”Putem suplimenta și locurile de cazare, putem construi o clădire adiacentă pentru sala de curs. Cu un centru la Călinești, va fi mai ieftină perfecționarea în administrația publică pentru fiecare primărie”, a mai spus Nechifor.
La ora actuală, domeniul de la Călinești, care este unul dintre cele mai frumoase de acest gen din județ, nu este rentabil pentru administrația județeană. În 2014, pierderile au fost de 260.000 de lei, iar în 2015 – de 240.000 de lei.
Parcul și cabana au fost achiziționate de Consiliul Județean în anul 1999, cu circa 70.000 de dolari, pentru reuniuni de protocol cu circuit închis, adică același scop pe care l-a avut de la reconstrucție, în 1977. Veniturile aduse în perioada 2009-2015 au fost de 339.856 de lei, în timp ce cheltuielile s-au ridicat, în aceeași perioadă, la 1,812 milioane de lei. Costurile sunt cu salariile personalului (inclusiv contribuțiile la bugetul de stat), cheltuieli materiale, de prestări servicii și cu utilitățile.
Nobili austrieci, contese îndrăgostite de Călinești și falsificatori de bani, părți dintr-o istorie care începe în anul 1800
Domeniul de la Călinești are o istorie foarte veche, pe care bătrânii locului încă o mai știu. Nouă ne-a spus-o Veronica Bejinariu, o femeie de aproape 70 de ani, așa cum o știe și ea de la tatăl și bunicul ei, care au lucrat pentru primii stăpâni ai domeniului.
În jurul anului 1800, contele austriac Adolf Heinrich Marin și soția sa Valerie au cumpărat moșii întinse la Călinești și au decis să se stabilească aici.
Pentru conacul familiei, contele Marin a dorit o bucată de pământ pe care avea casa un localnic, Petru Prăjină. Petru Prăjină ar fi avut casa lângă o fostă biserică arsă de turci în noaptea de Înviere, cu tot cu credincioșii aflați la slujbă, iar printre cei morți în incendiu ar fi fost și fiica lui.
Contele a vrut să cumpere casa, Prăjină n-a vrut s-o vândă, așa că nobilul l-a omorât și a făcut castelul pe pământul lui, spune legenda locală. Cărămizile au fost făcute de săteni iobagi, din lut, arse în cuptoare special construite de conte. Odată cu conacul, familia Marin a amenajat un parc cu stejari, magnolii, zmeură și alți copaci și arbuști ornamentali aduși de la Viena, trei iazuri și o livadă deosebită. Aleea de acces era cu pietriș fin, mărginită de castani cu bujori albi între ei. Din pădurea de la Călinești contele a captat izvoare și în anul 1800 avea la castel apă curentă și canalizare.
În 1805, a ctitorit biserica din sat și ulterior în curtea acesteia și-a găsit odihna veșnică aproape întreaga familie.
Despre unul dintre fii, localnicii spun că ar fi avut tiparniță de bani. Un morar din sat l-a reclamat la jandarmerie, iar fiul contelui a fost prins în flagrant. „Nu l-au dus la beci, dar avea voie să meargă numai până la tufele de liliac alb. Însoțit de santinelă, venea aici și citea ziarul și se uita roată-mprejur la pământurile pe care le-a avut. A murit de inimă rea”, a povestit Veronica Bejinariu, după cum ar fi auzit de la tatăl său.
Ultima contesă Marin a rămas la Călinești până la sfârșitul vieții. Se plimba prin pădure însoțită de câini, îmbrăcată în rochie lungă, neagră. A murit în 1935 și a fost înmormântată tot în capela familiei, de lângă biserică.
După înmormântare, cei doi fii ai ei au dat de pomană la toate văduvele de război din sat câte o căruță de crengi pentru foc. Băieții au rămas la conac până s-a încheiat al Doilea Război Mondial. Chiar înainte de venirea comuniștilor la putere, tinerii Marin au fugit în Germania împreună cu o servitoare.
„Ea a mai scris acasă, avea o mătușă aici în sat și zicea că boierii sunt așa de necăjiți, ca niște cerșetori. Ea îi hrănea, că umbla cu spălatul și făcut curat pe acolo, unde au fugit. Nu se mai știe nimic de ei. Loc blestemat a fost ăsta, vă spun eu. Când veneai aici, veșnic era lacătul pe poartă”, spune Veronica.
Distrus de localnici, reconstruit de comuniști și păstrat ”curat” de microfoanele Securității
După venirea la putere a comuniștilor, sătenii au dărâmat tot la Călinești. Piatra și cărămida le-au folosit de la Șerbăuți până la Stroiești. Din magnolii au rupt crengi și au vândut în piață până n-a mai rămas nimic din copaci. Iazurile au ajuns mlaștini, iar pe locul castelului sătenii făceau horă o dată pe an. Livada, foarte valoroasă, a rămas neatinsă, dar a căzut în paragină în timp.
„După război pământul s-a împărțit la oameni. Întâi au dat la țiganii de la Pătrăuți, care l-au vândut la alții. Mai târziu s-a auzit că aici s-a făcut o cabană pentru Ceaușescu, dar nimeni nu știa exact ce e. La comuniști tare era secret. Erau lacăte și câini, nu știa nimeni ce e acolo. Vedeam numai luminile la sărbătorile de iarnă. Ziceau oamenii că iar au venit aceia cu coarne, adică aceia mari, de la județ”, și-a încheiat Veronica povestea.
În 1976-1977, pe locul fostului conac s-a construit un „canton pastoral”, s-a dezvoltat ferma din apropiere cu oi de import din Australia și o îngrășătorie de viței și s-a stabilit destinația: un loc de protocol pentru județ, pentru oaspeții de seamă, delegații străine și miniștri de la București. Ceaușescu nu a fost niciodată aici și se pare că nici nu a fost informat de existența ”cantonului pastoral”.
Indiferent cine a condus județul până în 1990, a avut la Călinești un loc liniștit, fără microfoane, unde șefii de la Securitate veneau doar ca invitați.
După o discuție la Călinești, județul Suceava a obținut de la fostul ministru Georgescu toată cantitatea de ciment necesară realizării aerodromului de la Floreni.
De administrarea ”cantonului pastoral” s-au ocupat cei care o fac și astăzi: Maricica și Nistor Dumitrescu. De aproape 40 de ani, domeniul Călinești a fost casa lor.
Un copil a plătit cu viața pentru că a trecut neanunțat dincolo de porți
Discreția a fost asigurată de porțile mereu ferecate, de numărul extrem de mic de persoane care aveau acces la Călinești și de câini. Nimeni nu putea trece dincolo de porți decât dacă se dădea telefon de la județ.
Călcarea acestei interdicții a fost plătită cu viața de nepoata familiei Dumitrescu, o fetiță de 13 ani.
În ultima zi a anului 1991, Ionela, orfană de mamă, a vrut să-i facă o surpriză mătușii sale și a venit în jurul prânzului la cabană fără să anunțe pe nimeni. Nistor și Maricica erau la Suceava pentru aprovizionarea de Revelion și copila a sărit gardul. A fost găsită seara de unchiul ei, sub un stejar lângă gard, mușcată la gât. În sat se spune că a fost sfâșiată de câinii de pe domeniu, Maricica zice că a fost un animal sălbatic, probabil un râs.
„Medicul legist a spus că a fost râs. Atunci am vrut să plecăm, dar ne-au lămurit să mai rămânem”, a spus Maricica Dumitrescu.
Ea și-a mai amintit cum în primii ani după ’90 veneau săteni, dădeau târcoale porților și amenințau că dau foc și distrug. Au păzit domeniul și au rămas în locul care le-a fost casă o viață. După ce proprietatea a fost cumpărată de Consiliul Județean, a rămas să fie folosită pentru delegațiile care veneau în județ.
Cabana de la Călinești are opt camere de cazare, un salon, 16 hectare de parc și o fermă de oi, capre și o vacă. Din cerdacul de piatră, cu mese de lemn și cu stâlpi sculptați se vede parcul, cu bănci vechi din trunchiuri de copac, și căsuțe pentru păsări, iazurile care au fost cândva pline cu pește și livada. Președintele CJ, Cătălin Nechifor, ne-a declarat că, din păcate, în perioada 2008-2012 s-a pierdut foarte mult din livadă din cauza faptului că nu au mai fost efectuate lucrări de întreținere, ceea ce a dus la scăderea productivității.
