Comuniune și conlucrare frățească în viața Bisericii și în misiunea socială

Înțelegem și noi cât de mare și sfântă este responsabilitatea noastră de Părinte duhovnicesc și arhipăstor al Bisericii Ortodoxe Române. O sarcină grea purtată pe umeri slabi!
De aceea, toată nădejdea ne-o punem mai întâi în milostivirea Tatălui Ceresc, în ajutorul lui Hristos Care ne întărește și în dumnezeiescul har al Sfântului Duh „cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le împlinește”, căutând ca învățători și rugători pentru noi pe Sfinții Apostoli ai lui Hristos și pe Sfinții Părinți ai Bisericii, care mărturiseau că; „avem comoara aceasta (a harului) în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârșitoare este a lui Dumnezeu, și nu de la noi” (2 Corinteni 4, 7).
De asemenea, ne punem nădejdea în rugăciunile, sfatul bun și ajutorul tuturor fraților ierarhi din Sfântul Sinod, împreună–slujitori și împreună-păstori cu noi în Biserica lui Hristos din poporul român.
Totodată, cerem întregului cler, tuturor monahilor și monahiilor, tuturor credincioșilor și credincioaselor Bisericii Ortodoxe Române din țară și din afara granițelor României să ne ajute în slujirea noastră cu rugăciunile lor și cu fapta lor cea bună, ca, împreună, să ne bucurăm cu toții de binecuvântarea Preasfintei Treimi și de lucrarea liturgică, pastorală și misionară a Bisericii noastre.
Cea dintâi dorință și cea dintâi datorie a noastră ca nou Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române constă în păstrarea, prețuirea și cultivarea moștenirii spirituale luminoase pe care ne-a lăsat-o fericitul întru pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist, pildă de înțelepciune și răbdare, de iubire frățească față de toți creștinii ortodocși, pildă de bunătate față de toți creștinii, față de toți oamenii credincioși și față de toți oamenii făcători de pace și de bine.
În al doilea rând, datoria noastră constantă este promovarea comuniunii frățești, a coresponsabilității și a conlucrării cu toți ierarhii din Sfântul Sinod, pentru a păstra și apăra credința ortodoxă și unitatea Bisericii noastre, precum și de a găsi împreună cu Înalt Preasfințiile și Preasfințiile lor, împreună cu clerul și credincioșii mireni ortodocși, căi și mijloace corespunzătoare pentru adâncirea și îmbogățirea vieții spirituale și a lucrării misionare în parohiile, mănăstirile, școlile teologie, instituțiile culturale și instituțiile social – caritative ale Biserici noastre, pe baza experienței de până acum și potrivit noilor provocări care vin din partea societății contemporane din ce în ce mai secularizate. Această societate – adesea, mai mult indiferentă decât necredincioasă – are nevoie de Biserică, întrucât are nevoie de vindecare și de comuniune spirituală, tocmai pentru că identifică libertatea persoanei cu individualismul egoist și cu posesia lucrurilor limitate și trecătoare; ori, viața omenească nu se poate construi temeinic și constant pe vidul spiritual al uitării de Dumnezeu și de vocația cerească sau transcendentă a persoanei umane.
Foarte repede se constată că deficitul de transcendență din viața individului produce deficit de umanitate (omenie) în viața socială. Fără perspectivă spirituală sau metafizică, viața umană se reduce repede la „matematică”: număr de indivizi robotizați și cantități de produse finite, pentru scopuri bine definite, dar într-o lume închisă în sine, autosuficientă.
O altă dorință a noastră, care devine o datorie, este intensificarea misiunii spirituale a Bisericii în societate, dincolo de zidurile locașurilor de cult, prin intermediul a două rețele bisericești ortodoxe la nivel național și anume: radio și televiziune, precum și un cotidian al Bisericii. Experiența acumulată în acest sens de Mitropolia Moldovei și Bucovinei, precum și de alte mitropolii sau eparhii din Biserica noastră, ne dă speranță că ceea ce este necesar poate deveni posibil prin coresponsabilitate și conlucrare frățească, precum și prin bunăvoința persoanelor și instituțiilor care vor să ajute Biserica, pentru ca ea să contribuie la rândul său și mai mult la viața spirituală și socială a țării noastre.
Recunoștință pentru încrederea acordată și dorință de dialog și cooperare.
În încheiere, dorim să mulțumim tuturor ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și membrilor Colegiului Electoral Bisericesc, pentru încrederea acordată și chemarea adresată nouă de a sluji, cu râvnă și înțelepciune, Biserica Ortodoxă Română în noua responsabilitate de Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, așa cum se spune în Gramata Sfântului Sinod pentru întronizarea Patriarhului.
Mulțumim tuturor celor ce ne-au adresat felicitări fie din țară, fie din străinătate, în nume personal sau în numele unor Biserici și organizații creștine, în numele altor culte religioase, în numele unor instituții de Stat, organizații și asociații.
De asemenea, mulțumim călduros tuturor delegaților oficiali din România și din străinătate care sunt prezenți acum la momentul intronizării noastre ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, arătând astfel prețuirea și prietenia lor față de Biserica Ortodoxă Română.
În mod deosebit, mulțumim tuturor instituțiilor de Stat, cu prioritate Președintelui și Guvernului României, pentru ajutorul acordat în organizarea acestui eveniment, având speranța și convingerea că Biserica Ortodoxă Română, împreună cu alte culte religioase din România, va continua să contribuie la îmbogățirea vieții spirituale, culturale și sociale a românilor din țară și din străinătate, într-o vreme în care Statul român a devenit și membru al Uniunii Europene.
Nu uităm faptul că mai toți credincioșii români migranți au nevoie de mai mult sprijin pastoral și material, pentru a-și păstra identitatea și demnitatea, dar și pentru a coopera mai bine în domeniul social cu credincioșii altor Biserici și cu cetățenii țărilor unde se află temporar la muncă sau stabiliți definitiv.
Sperăm că dialogul, cooperarea și respectul reciproc în raport cu alte Biserici și cu alte culte religioase vor continua, acordând însă o atenție deosebită păstrării dreptei credințe și tuturor valorilor tradiționale ale Ortodoxiei. În acest sens, le mulțumim și tuturor celor ce veghează cu multă râvnă ca Biserica Ortodoxă să nu-și piardă identitatea de credință și viața spirituală, când dialoghează sau cooperează cu alte Biserici creștine.
Noi avem dorința și datoria să rămânem statornici în unitatea dreptei credințe. În același timp, considerăm că dragostea față de Ortodoxie nu trebuie exprimată doar în atitudini defensive și în temeri excesive, ci mai ales în faptele lucrării pastorale și misionare concrete, după modelul Sfinților Apostoli, pe care Hristos – Domnul Cel răstignit și înviat nu i-a lăsat încuiați de teamă într-o casă din Ierusalim, ci i-a trimis la propovăduire sau misiune în toată lumea păgână din vremea lor.
În orice caz, mulțumim și celor ce ne încurajează și celor ce ne critică, dacă totul este spre folosul mântuirii credincioșilor și spre binele Bisericii. Când greșim, trebuie să ne pocăim, să cerem iertare și să ne îndreptăm, iar când facem binele, rugăm să fim ajutați și mai mult, cu fapta, tot spre binele vieții și lucrării Bisericii.
Rugăm pe Tatăl nostru din ceruri, pe „Părintele luminilor de la Care vine toată darea cea bună și tot darul” (Iacob 1, 17) să ne binecuvânteze și să ne ajute pe toți, cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni, ca să săvârșim binele în orice timp și în orice loc, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire.
† DANIEL,
Arhiepiscop al Bucureștilor,
Mitropolitul Munteniei și Dobrogei
Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române