În toată literatura de specialitate se subliniază necesitatea comunicării cu propriul copil. A vorbi și a comunica sunt lucruri diferite, iar comunicarea în sine poate fi eficientă sau mai puțin eficientă.
Este bine de știut că felul în care se transmite o idee este la fel de important ca ideea în sine. Comunicarea nonverbală care însoțește cuvintele este plina de „conținut”: tonul, nuanțarea, gesturile, postura, privirea transmit mesaje. Aceste mesaje trebuie să fie în concordanță cu mesajul verbal, altfel apar probleme de înțelegere și comunicare.
Un alt lucru important pe lângă vorbire este ascultarea. Atunci când copilul transmite niște idei, de multe ori timid și incomplet, ele trebuie „descusute” cu diplomație. În spatele unor simple cuvinte se ascund, de multe ori, conținuturi serioase pe care copilul nu știe să le transmită, nu poate sau nu vrea.
„Cuvântul este pe jumătate al celui care vorbește, pe jumătate al celui care ascultă.” (Michel de Montaigne), deci succesul comunicării implică atât vorbitorul cât și ascultătorul.
Ascultarea activă este una dintre una dintre cele mai importante metode de optimizare a comunicării, de aceea îi vom acorda atenție individuală în articolul viitor.
Să enumerăm câteva dintre „regulile” simple, dar esențiale, de care trebuie să ținem cont atunci când comunicăm cu copilul:
– oferă copilului toată atenția: privește-l, oprește-te din alte activități, arată interes;
– folosește cuvinte simple și fii convins de ceea ce spui;
– ascultă și încurajează-l prin comentarii simple să continue, să detalieze („da”, „înțeleg” etc.);
– identifică emoțiile din spatele cuvintelor, acceptă-le și încearcă să le înțelegi;
– evită cicăleala, critica, interpretările, ironiile, etichetările;
– asigură-ți copilul de afecțiunea pe care i-o porți și dacă e cazul fă referiri la comportamentul în sine, nu la copil;
– rămâi calm și gestionează-ti atitudinile și manifestările în funcție de situație (uneori e nevoie să fii ferm, alteori flexibil …).
Comunicarea stă la baza relației care se stabilește între părinți și copii, construiește încredere și respect. Dacă nevoia de comunicare vine din partea copilului, părintele trebuie, pe cât posibil, să nu amâne prea mult, să-și găsească timpul necesar. Dacă părintele dorește să discute cu copilul un anumit subiect este bine să caute sau să creeze momentul potrivit.
„Când atingi coarda sensibilă, poți zice orice. Când n-o atingi, nu poți zice nimic; problema delicată este să o găsești.” (George Bernard Show)
