Competiții pentru Xena

Dincolo de rezultatele în sine, care pentru noi înseamnă, în ciuda tradiționalei dezamăgiri, și o reușită nu tocmai de ignorat: calificarea la Campionatul Mondial de anul viitor din Japonia, ediția tocmai încheiată a Europenelor a confirmat câteva adevăruri cu caracter general, precum și altele valabile doar pentru echipa României. Din prima categorie trebuie menționat că handbalul, inclusiv cel feminin, este de o duritate parcă tot mai accentuată, fiind incomparabil mai aspru decât cel din anii ’80, când handbalul era științific dovedit ca fiind cel mai dur dintre sporturi. Atunci însă, prin comparație cu măcelul de acum, era mai degrabă un fel de vals, în timpul căruia îți mai călcai din greșeală partenerul pe picior. Ceea ce vedem azi pe terenul de handbal este o luptă continuă, de o sălbăticie parcă fără limite, în care trebuie să fii un fel de Xena, prințesa războinică din serial, spre a supraviețui. Sunt veritabile eroine fetele care ies întregi de pe teren la finalul celor 60 de minute, cele lovite de ghinion urmând să suporte operații, tratament și refacere timp de luni de zile, așa cum stau lucrurile în cazul celei mai bune jucătoare din lume, Cristina Neagu. Ca să ne lămurim: Cristina nici măcar nu a fost victima vreunei agresiuni fenomenale ca intensitate, ci a unui banal fault, chiar dintre cele blânde, numai că efortul de până atunci, toate atacurile din toate meciurile precedente au „frăgezit-o” până la limita ruperii. Cea care i-a provocat alunecarea și căderea nici n-avea de ce să fie sancționată, cum de altfel nici nu a fost. Pe de altă parte, de-a lungul întregii competiții am văzut atâtea decizii anapoda, încât mi-a redevenit foarte clar că în handbal rezultatul poate fi influențat de arbitraj mult mai ușor decât în oricare alt sport de echipă. E atât de ușor să transformi faultul ordinar în atac în fault de apărător, și invers, încât orice decizie pe semicerc(uri) poate fi falsificată. Iar acesta este un alt mare adevăr. În privința echipei noastre, s-a reconfirmat pentru a mia oară că nu știi la ce să te aștepți de la un meci la altul, dar și în interiorul aceluiași meci, de la un minut la altul. De aceea, înainte de a rămâne mâhniți de nereușitele din partea a doua, să ne bucurăm că fetele și-au atins obiectivul, calificarea la Mondial, iar în anul rămas până la acesta, să ne rugăm și să sperăm că Neagu se va reface complet. Cu ea în teren, putem orice. Fără ea, absolut nimic.