Comoara înțelepciunii

Există lângă noi oameni cărora, chiar dacă li s-ar întâmpla vreo nenorocire, nu se panichează, nu se vaită, ci caută să vadă ceea ce este bun din încercarea prin care trec. Nu sunt idealiști, ci atitudinea lor, una deosebit de grijulie și atentă, îi ajută să observe și să tragă foloase din aparentul rău suferit. Ar trebui să învățăm de la ei acest meșteșug nu ușor de deprins.
Se povestește că un rege african era într-o zi la vânătoare cu suita sa. Printre cei care îl însoțeau se afla și un vechi prieten al său. Indiferent de situația în care se afla, acesta obișnuia să vadă în primul rând partea cea bună a lucrurilor. Sarcina sa la vânătoare era să încarce armele. Printr-o nefericită întâmplare, una dintre ele s-a descărcat și i-a retezat regelui o falangă din degetul cel mare al mâinii drepte. Gândind că situația putea să fie cu mult mai rea, prietenul regelui a spus: „Este foarte bine!“
„Nu, nu este deloc bine!“, a spus regele și l-a aruncat în închisoare pe prietenul său.
După un an de zile, regele a vânat din nou într-o regiune periculoasă și a fost prins de canibali. Aceștia se pregăteau să-l sacrifice pentru a avea un prânz copios a doua zi, dar au observat că regelui îi lipsea o parte din degetul cel mare. Cum la canibali exista superstiția de a nu mânca ceva care are o meteahnă, fiindcă acela ar fi blestemat, regele a fost eliberat.
Acesta, întors la palat, plin de recunoștință, a mers să-și elibereze vechiul prieten, spunându-i:
„Îmi pare tare rău pentru felul în care m-am purtat! Datorită accidentului provocat de tine sunt astăzi în viață.“
„Nu trebuie să-ți pară rău. Dimpotrivă, ai făcut ceva foarte bun!“
„Cum poți spune că a fost bine pentru tine când tu ai stat un an în temnița asta neprimitoare?“
„Dacă n-aș fi fost în închisoare, aș fi fost cu tine… Iar canibalii nu ar fi avut de ce să mă cruțe…“
(sursa: Ziarul Lumina)