Colind bătrânesc

Deși nu a avut mari noțiuni de teologie, țăranul român a înțeles că Nașterea Domnului nu este motiv de prăznuire doar pentru noi, cei de astăzi, ci pentru toată istoria începută cu strămoșul Adam. Unde s-au născut colindele? Este o întrebare aflată pe buzele istoricilor, teologilor, antropologilor, lingviștilor și ale altor oameni de știință, o întrebare care are un singur răspuns – la gura sobei, în așteptarea slăvitei sărbători a Nașterii Domnului. Colindele păstrează în textul lor cele mai vechi realizări poetice românești. Sub forma versului simplu au fost cântate cele mai importante dogme ale Bisericii. Puține popoare ale lumii au înțeles atât de bine marea minune a întrupării Domnului Iisus Hristos, moment ce a adus împăcarea dintre Dumnezeu și om. Un colind din zona Bucovinei subliniază tocmai acest lucru – greșeala lui Adam s-a vindecat, a fost iertată prin nașterea dumnezeiescului Prunc: Să te veselești om bun, Nașterea de bucurie, La mulți ani cu veselie, Seara sfântă de Crăciun, Când S-a născut Domnul bun, Să alunge-a lumii jale, Pentru-a lui Adam greșale, Că Adam când a greșit, Domnul de rai l-a lipsit: „Du-te, Adame, de la Mine, Cum te-ai lipsit de-al tău bine“. Dar Adam a prins a plânge, Și din gură a prins a zice: „Raiule, grădină dulce, Nu mă-ndur a mă mai duce. De verdeața pomilor, De mireasma florilor, De cursul izvoarelor, De dulceața sfinților“. Asta-i seara de Crăciun, Să te veselești om bun, Nașterea de bucurie, La mulți ani cu veselie. Seara de Crăciun devine moment de bucurie pentru întreg universul. Deși nu a avut mari noțiuni de teologie, țăranul român a înțeles că Nașterea Domnului nu este motiv de prăznuire doar pentru noi, cei de astăzi, ci pentru toată istoria începută cu strămoșul Adam. Colindul scoate în evidență drama primului om căzut în păcat. Interesant este faptul că Adam nu îndrăznește să mai vorbească cu Dumnezeu, ci cu grădina raiului, ce i-a fost casă. Cu lacrimi în ochi, se desparte „de verdeața pomilor, de mireasma florilor, de cursul izvoarelor, de dulceața sfinților“. Dar nu pentru mult timp, pentru că în noaptea de Crăciun S-a născut „bucuria lumii, care a șters lacrima de pe fața tuturor“.
(sursa: Ziarul Lumina)