Colegiul „Alexandru cel Bun” Gura Humorului a fost din nou la înălțime, de data aceasta la 2544 m, pe Vârful Moldoveanu. Am marcat astfel, într-un mod inedit, 50 de ani de învățământ tehnic și peste 100 de ani de învățământ liceal. Muncă, profesionalism, implicare, dăruire, drag de oameni, colaborare, „ascensiune” spre azi. Dascăli, părinți, parteneri, toți cei care au fost de-a lungul timpului conectați la nevoile și obiectivele colegiului au condus spre ceea ce este astăzi Colegiul „Alexandru cel Bun”, o școală cu tradiție, o școală pentru fiecare, unde mintea și sufletul rezonează la unison. Întreaga experiență a fost cu adevărat despre viziunea colegiului: cunoaștere de sine, sensul cunoașterii, deschidere spre lume și viață, dar și despre provocare și despre reacție la provocare.
În prag de toamnă, muntele ne-a oferit cea mai frumoasă și inedită experiență de viață, o idee de ansamblu despre cum poți trece într-o singură zi prin toate cele 4 anotimpuri, despre cum toamna pictează în culori calde dimineți reci, despre cum poți simți o avalanșă de sentimente ce ne amintesc că în fața naturii suntem limitați și neînsemnați, despre linia aproape invizibilă ce separă viața de moarte.
Pe 18 septembrie 2025, după un drum de 9 ore în care ne-am minunat de măreția Transfăgărășanului, de misterul Lacului Bâlea în care se oglindesc piscurile Făgărașului, de felul în care omului i s-a permis să pătrundă în inima muntelui la barajul Vidraru, am ajuns la Curtea de Argeș. Adevărata aventură a început a doua zi, de la Stâna lui Burnei, unde panorama spre munte ne-a alungat oboseala și ne-a incitat simțurile. 6 elevi, 6 profesori, un părinte implicat, un conducător auto și 2 viitori elevi ai CAB de la Școala Gimnazială „Teodor Balan” din Gura Humorului și-au propus să ia în piept muntele pentru a cuceri Vf. Moldoveanu și pentru a scrie o nouă și inedită pagină în povestea colegiului.
Timpul probabil era favorabil, dar cum „probabil” este echivalent cu imprevizibil, am avut parte de surpriza vieții noastre. Fiecare pas a fost despre voință, despre curaj, despre rezistență, despre echilibru între minte și corp, despre depășire de limite, autocontrol, spirit de echipă, empatie și despre legarea unor prietenii cât să țină o viață. Pentru fiecare dintre noi întregul parcurs a fost asemenea unui drum inițiatic, fără exagerare. Ceața, vântul, ploaia, frigul au fost dificil de gestionat, dar energia grupului, grija unuia față de celălalt, sfaturile primite de la cei din grup care colindă munții la nivel profesionist ne-au impulsionat astfel încât să putem savura din plin emoția reușitei de a păși pe Vf Moldoveanu.
Placheta lăsată la Vf. Moldoveanu spune povestea fiecăruia dintre noi, a lui Ciprian care și-a depășit frica de înălțime, a lui Dumitru care își dorește să ajungă cât mai sus, a lui Tudor cel care adoră provocarea, a unor fete cu adevărat curajoase, Maria, Miriam și Antonia, iubitoare de munți, a Mirunei cea sportivă, a Alexiei cea care și-a testat limitele, dar și a unor dascăli care prin puterea exemplului își doresc să formeze caractere puternice și să schimbe destine, așa cum sunt toți dascălii ce fac parte din „familia” CAB.
Popasul la refugiul de la Viștea Mare a fost un moment de reflecție, de recunoștință pentru voluntarii care au ridicat acest refugiu, de încărcare cu forțe proaspete pentru coborâre, de susținere morală, un moment de servit ceva dulce pentru energie, de schimbat hainele ude cu cele uscate, prin grija familiei Ignat și a domnului profesor Celmare.
Focul aprins la stâna lui Burnei de către doamna profesoară Radu la finalul expediției a fost un foc ce ne-a încălzit nu doar trupul, ci și sufletul cu bucuria reușitei. Bătăturile din bocanci și frigul îndurat au fost date uitării.
Mulțumim cu recunoștință echipei manageriale a colegiului, doamnelor directoare Mihaela Ursaciuc, Liliana Condur, Cristina Tudor, care ne-au încurajat și susținut de acasă, tuturor colegilor ce ne-au transmis gânduri de bine, sindicatului reprezentat de profesor Ovidiu Varvaroi, domnului profesor Gheorghiță Celmare, inițiatorul expediției și salvamontistul nostru, ghid montan și membru A.M.V.V.D. sucursala Suceava, doamnei profesoare Letiția Ignat și și domnului avocat Viorel Ignat, doamnei profesoare Anca Radu pentru susținere morală și nu numai și nu în ultimul rând domnului Mihai Ciuclă cel mai profesionist și îngăduitor conducător auto.
Am învățat încă o dată că nu contează drumul ci cu cine mergi alături, că nu trebuie să gândim la fel ci împreună, că cei care urcă pe piscuri au inima mare cât munții și sunt suflete libere care adoră zările, apusurile și cunoașterea.
Întoarcerea spre casă a fost binecuvântată de spiritele înaintașilor, Neagoe Basarab și regii României, prin vizitarea Mănăstirii Curtea de Argeș și al lui Mircea cel Bătrân care își doarme veșnicia la Mănăstirea Cozia.
Au fost acolo, pe Vârful Moldoveanu, elevii Dumitru Prindii din clasa a 9-a L, Miruna Radu din clasa a 9-a I, Alexia Cuțuhan, Maria Gherghel și Miriam Ignat din clasa a 10-a A, Ciprian Codreanu din clasa a 11-a I, cu adevărat niște temerari. I-au însoțit doamnele și domnii profesori: Gheorghiță Celmare, Mihaela Cuţuhan, Letiția Ignat și Anca Radu, de la Colegiul „Alexandru cel Bun”. Nu s-au lăsat mai prejos elevii Antonia Ignat din clasa a 8-a și Tudor Cuțuhan din clasa a 7-a de la Școala Gimnazială „Teodor Balan”.
Clar ne mai dorim astfel de povești de pus în cufărul cu amintiri și ne dorim ca această experiență să fie un START pentru toți elevii Colegiului „Alexandru cel Bun” din Gura Humorului, că tot ne-a însoțit vibrația lui 9 de la plecare (pentru cunoscători, noi începuturi).
Profesor Mihaela Cuțuhan,
Colegiul „Alexandru cel Bun”, Gura Humorului
