Codrul rămâne deschis!

Evident că subiectul cel mai important în aceste zile este dublape care naționalao are de disputat în zilele următoare, cu Germania în deplasare, pe 8 octombrie, și cu Armenia acasă, pe 11. Nu am de gând să mă duc în direcția asta, întrucât am ajuns din nou în punctul în care, iertați-mă, mi se rupe de ce urmează să facă echipacândva a mea și a tuturor românilor, devenită o feudă a unor șmecheri la nivel de federație, cu antrenori aduși doar ca să-și etaleze prostia ori neputința, cu fixații în alcătuirea echipei care trimit cu gândul la psihiatrie ori la blaturi cu traficanții de fotbaliști etc. Sigur că țin cu România, sigur că îmi doresc să-i bată pe nemți, pe armeni și pe toți ăilalți și să meargă la Mondial, sigur că o să mă consum din nou dacă jocul n-o să meargă și o să urlu de bucurie la golurile noastre (dacă or veni…), dar cel puțin la primul meci o s-o fac de unul singur, eu mai având de ispășit câteva zile pe bază de COVID-19. Slavă Domnului că am o formă extrem de ușoară și că voi fi apt de a urmări meciurile televizate la mine acasă. Unde pot să urlu chiar și singur, fără să mă trimită cineva la Paziuc. Buuun. Acum, despre ce vreau să comentez cu adevărat. E vorba de continuarea apucăturilor de tâlhari ale arbitrilor români, apucături pe care, vorbalui Ion Crăciunescu, nu le vom vedea nicidecum stârpite de apariția VAR, care oricum e amânată de ani de zile, cu nesimțire și premeditare. Ultimului jaf organizat i-a căzut victimă FC Botoșani, golul care i-a furat 2 puncte din cele 3 fiind înscris cu mâna, printr-o lovitură de backhand de mare precizie, produsă la câțiva metri de tâlharul cu fluier și fix în fața borfașului cu steag, a cărui priveliște nu era obturată de nimic. Ci doar de nesimțire și de apucăturile de tâlhar. Asemenea nenorociți caăștia nu au ce căuta pe gazon, nu au ce căuta în sport în general. Locul lor e la bulău. Prilej cu care poate că ințelegeți și de ce mi se rupe de fotbalul românesc în general.