Cockteil… cu amor, umor și poezie. Oameni

Confesiune (esențială).La 2 mai făceam nudism. La față eu am fost dintotdeauna urâtă, dar la corp eram ”mortală”. Mi-ar fi plăcut să pozez în Playboy, dacă ar fi existat, în primul rând pentru că nu mi-a păsat absolut niciodată de ce spune lumea despre mine și aș fi pozat pentru că voiam să-mi arăt corpul. Îmi făcea o plăcere nebună să-mi arăt elasticitatea trupului, să mă joc în nisip. Cu prietenii mei nu eram deloc curioși să ne vedem părțile rușinoase. Nu m-am gândit niciodată să mă uit acolo la prietenii mei. Nu vedeam nimic, parcă eram toți de același sex. Am fost îngrozitor de îndrăgostită de soțul meu, care era rapidist. Pentru că-l iubeam foarte tare și pentru că voiam să-i devin necesară, nu numai în poezie, ci și în pat, și în viața de toate zilele, m-am gândit că trebuie să-i potențez toate bucuriile, împărtășindu-i-le. Mergeam împreună pe stadion. Habar n-aveam de fotbal, dar dintr-odată am prins și eu microbul. Nu putea să lipsesc de pe stadion în 1966, când Rapidul a câștigat primul său campionat. Acum Nino nu mai e și mă uit la meciuri la televizor. Acum, după trecerea anilor, când oamenii chiar nu prea mai au cu ce să mă surprindă, mă împrietenesc cu frunzele, cu pietrele, cu soarele, mă pomenesc vorbind cu pervazul ferestrei, certând clanța ușii care se înțepenește. Uneori, dimineața, înainte de duș, când mă duc la oglindă să văd cum mai arată trupul meu, fără cămașa de noapte pe el, zâmbesc. Soarele îmi culcă umbra pe foaia de hârtie. Ies în balcon, văd teiul meu drag, după colțul blocului de vizavi. ”Bună dimineața, ai grijă de mine”, îi spun. Teiul a crescut până dincolo de marginea balustradei. O creangă îmi intră în balcon. Dau mâna c-o frunză. Simt materia ei moale, alunecoasă. Cele mai reușite dialoguri le am cu ființele care nu vorbesc. Cred că ele știu cel mai mult. O să-mi pun rochia pe dos, fiindcă pe mine mă prinde tot ce nu-i pe față. Regret pistruii care m-au părăsit… Fumez de la 16 ani, dar niciodată n-am depășit zece țigări pe zi. Dacă mă las de fumat, nu pot scrie. Când o să vină moartea să mă scoată la plimbare, normal, cu mașina ei de lux, o să mă răsfăț, că n-o să mai am încotro. Nu prea mai am prieteni, deși mi se spune zilnic că aș fi foarte iubită. Fel de fel de ființe umane mă caută la telefon, unii mă trag de limbă, alții îmi tot promit o întâlnire care știu că n-o să aibă loc niciodată. Cum fac față? Simplu, acum cincizeci de ani îmi plăcea să dansez french can-can, acum e mai greu. Sunt un Ford din 1931, ce vreți!’…” (Nora Iuga, la 93 de ani)
Vis vegetal.Motto: „Crescu la fereastra Împăratului un brad nalt și frumos, de era minune cum de crescuse el într-o noapte” (Petre Ispirescu – Basmele românilor). „Aș vrea să fiu copac și-aș vrea să cresc / lângă fereastra ta… te-aș auzi / și-n voie te-aș privi, întreaga zi. / M-aș apuca și iarna să-nfloresc, / ca să te bucuri. Păsările cele / mai mândre-ar face cuib pe creanga mea, / și nopțile mi-ar da cercei de stele, / pe care, ca pe frunze, ți le-aș da. / Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori / m-aș apleca ușoară, să-ți sărut / când părul, ce pe frunte ți-a căzut, / când buzele… cu buze moi, de flori. / Spre toamnă m-aș juca, zvârlindu-ți mere / și foi de aur roșu prin odaie, / cu-a ramurilor tânără putere / ți-aș apăra obloanele de ploaie. / Și cine știe… poate că-ntro seară / de primăvară, când va fi și lună, / va trece prin grădin-o zână bună, / făcându-mă femeie… să fiu iară! / Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz / genunchiul ud de frunze și pământ, / cu păru-mi încă doldora de vânt, / cu rouă și cu lună pe obraz, / eu ți-aș sări în casă, și senină / (uitând de-atâta vreme să vorbesc), / cu câte-un cuib în fiecare mână / întinsă-n patul tău… o să zâmbesc!” (Magda Isanos)
Dorință.”Să mă trezesc în fiecare dimineață luminat de raza unui zâmbet. Să fac o reverență zilei, pentru tot ce-mi va oferi. Cu mintea curată să-mi încep munca. Să am clar în gând – chiar și atunci când fac lucruri mărunte – scopul ultim al muncii mele. Să-mi întâmpin semenii cu zâmbetul pe buze și iubire în inimă. Să fiu blând, amabil și curtenitor în fiece clipă. Și să adorm mângâiat de satisfacția lucrului bine făcut – așa mi-aș dori să decurgă mereu, zilele mele.” (Thomas Dekker, 1570-1641)
Lege.”Omenirea e guvernată după legea iubirii. Dacă ne-ar fi condus violența, ura, am fi dispărut demult. Și totuși, tragedia constă în faptul că așa-numita civilizație, oamenii și națiunile civilizate se conduc ca și cum baza societății ar fi violența.” (Mahatma Gandhi, 1869-1948)
Boli. ”Medicina poate trata bolile trupului, dar singurătatea, disperarea și deznădejdea nu se vindecă decât prin iubire. Sunt mulți cei care și-ar dori o bucată de pâine, dar și mai mulți sunt cei care tânjesc după un pic de dragoste.” (Maica Tereza, 1910-1997)
Altă poveste… ”Prințesei, în castel, de nerăbdare, / I se lungeau picioarele întruna. / Pe cer treceau pe rând: soarele, luna, / Ba vijelii băteau, ba da o boare / Strângând în brațe puf de păpădie; / Zâne-n capot trebăluiau prin cuhnii / Să fiarbă elixirul vieții-n oale, / La miezul nopții,-n țipetele buhnei, / Și alifii de uns seara pe șale, / Spre a-i aduce Zmeii cu lăboanțe / Și capete cât nici nu știi să numeri, / Dulcețuri preparate-n tărăboanțe / Pentru lipit arìpile de umeri, / Ca să plutească fragedă și pură / Peste păduri în franjuri ce murmură…” (Emil Brumaru)
Selfie.Ștrulă îl întreabă pe Bulă: – Cum stai cu viața amoroasă? – Păi ce să zic, fac amor cum fac și poze. – Cum adică? – Mai mult selfie.
Limbaj.Bulă intră într-o bancă. La ghișeu, îi zice funcționarei: – Duduie, vreau să pun niște bani în nenorocita voastră de bancă. – Domnule, nu permitem asemenea vocabular. Îl chem pe șefu’. – Care-i problema, domnule? (întreabă șefu’). – I-am spus amărâtei că vreau să depun niște bani în porcăria voastră de bancă. – Despre ce sumă-i vorba? – Zece milioane de euro. – Și nenorocita asta nu vrea să vă servească?
Oameni.”Există oameni care sunt cu înverșunare împotriva mea. Nu m-au văzut vreodată, nu au citit nicio carte de-a mea, nu m-au ascultat niciodată, nu știu ce fac și totuși sunt cu înverșunare împotriva mea. Uneori este surprinzător. Chiar și pentru a fi împotrivă, ar trebui ca mai întâi să fii aproape, să cunoști, să privești, să observi. Ei nu m-au văzut vreodată. Dacă ne-am întâlni pe stradă ar trece pe lângă mine deși mă urăsc de moarte. Atunci când te naști, nu ești un copac, ci o sămânță. Trebuie să crești, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulțumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legătură decât cu tine, cu evoluția ta personală. Nu este nevoie să știi unde mergi. Nu este nevoie să știi de ce mergi. Tot ceea ce e nevoie să știi este faptul că mergi plin de veselie; dacă faci acest lucru, nu poți greși. Renunță la comparații și poți să te bucuri de viață la maxim. Nu condamnați senzualitatea! Ea a fost condamnată în întreaga lume și, din cauza acestei condamnări, energia care poate înflori în senzualitate, în iubire, se transformă în perversiune, gelozie, furie, ură; ea generează o existență aridă, lipsită de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvântările omenirii. Este sensibilitatea voastră, este conștiința voastră. Este conștiința voastră filtrată prin corp. Ceea ce este, este. Oprește-te, trăiește și privește. Viața este aici și acum.” (Osho)
Erevane (1).1. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este bine să dormim cu fereastra deschisă? Radio Erevan: Da, dar cu o femeie este mai bine. 2. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este adevărat că poetul Maiakovski s-a împușcat? Radio Erevan: Da, este adevărat, pentru că ultimele lui cuvinte au fost: Nu trageți, tovarăși. 3. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferența dintre capitalism și comunism? Radio Erevan: Într-o societate capitalistă omul exploatează omul, în cea socialistă este exact invers. 4. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferența dintre comerțul capitalist și cel socialist? Radio Erevan: Comerțul capitalist înseamnă că totul este de vânzare. Comerțul socialist înseamnă că totul este de cumpărat. 5. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferența dintre basmele rusești și englezești? Radio Erevan: Basmele englezești încep cu: A fost odată ca niciodată. Ale noastre încep cu: Va fi odată… 6. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Comunismul se vede deja la orizont, ni se spune. Dar ce este un orizont? Radio Erevan: Orizontul este o linie imaginară care se îndepărtează de fiecare dată când te apropii de ea. 7. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Miliția va mai exista încă, atunci când va fi construit comunismul? Radio Erevan: Sigur că nu. Până atunci toți cetățenii vor învăța cum să se aresteze singuri.