Atmosferă… afrodiziacă. (Radu Anton Roman, în dialog cu Dan Silviu Boerescu): D.S.B. : – S-a consumat multă literatură vulgarizatoare despre ”alimente afrodiziace”: Care-i părerea ta? R.A.R. : – E o tâmpenie. Ce înseamnă afrodiziac? E vorba de elementele de sinteză ale unui medicament, o stimulare a inhibiției unor mușchi din penis. E o banalitate medicală aici. Afrodiziacă este frumusețea femeii, un vin foarte bun și foarte senzual, cu o mâncare densă și insinuantă, un spectacol artistic care se cheamă camera, lumânările… Mi-e mai dragă o punere în scenă cu caracter teatral decât o dragoste sălbatică în claia cu fân, deși și aia e bună. Asta înseamnă afrodiziac, este o compoziție care nu trece prin medicamentul de sinteză, viagra aia nenorocită”. (D.S.B.).
Cafea și… sex. ”După hrană, reproducerea este prima preocupare a speciilor terestre. Omul nu face excepție, iar a vorbi despre cafea fără a vorbi despre sexualitate ar însemna să negi peste o mie de ani de practici, totemuri și tabuuri. Bobul de cafea amintește cu siguranță de brazda plugarului, dar și de organele genitale feminine, transformările sale în timpul gătitului (contracție, deschidere și dublare a volumului), amintesc de sex. Această imagine este și astăzi viabilă, deoarece medicii ecografiști știu dacă bebelușul care se formează în pântecele mamei este fată sau nu, văzând la aparat „boaba de cafea”.
Ceea ce se știe mai puțin este că mulți au dezbătut, prin secole, efectele nocive sau benefice ale cafelei asupra activității sexuale. Efectul afrodisiac al cafelei este invocat de anumiți autori, cum ar fi Abu al-Tayyib al-Ghazzi (1570-1651), care relatează că Solomon însuși a abuzat de cafea. Legenda este frumoasă, dar îndoielnică. Solomon, ca și Ulise sau David, probabil că a gustat doar ceea ce ni se par astăzi a fi înlocuitori de cafea, și anume cereale prăjite.
Puțin mai anacronic, dar la fel de ecumenic, profetul Mohamed este cel care a spus că poate satisface 40 de femei sub influența cafelei.
În secolul al XVII-lea, s-a dezbătut (sic!) dacă ar trebui sau nu interzis femeilor să consume acest „stimulant”. Doamnele de Sévigné și Pompadour au fost încântate de cafea. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, femeile europene, în special femeile engleze, erau încă foarte preocupate de acest lucru și făceau campanie pentru interzicerea vânzării de cafea, suspectată că le face soții impotenți, spre deosebire de bere (sic!). Michelet considera „băutura diavolului” drept „antierotică, impunând alibiul sexului prin tulburarea minții.”.
Astăzi, efectele cafelei sunt lăudate pentru prevenirea cancerului de prostată, și nu mai pentru virtuțile vaso-dilatatoare. Acest lucru se datorează faptului că ea permite o mai bună circulație a sângelui și o mai bună irigare a membrelor, dar, în exces, provoacă și tahicardie. Gastronomia este și ea implicată, de când curtezanele au găsit delicioasă invenția lui Sir de Monin, aceea de a turna lapte în cafeaua neagră. Unul dintre cele mai populare deserturi din lume, tiramisù, (literal „ia -mă…!”). a fost servit cândva în bordeluri pentru a stimula clienții.” (larbreacafe. fr).
Fructe de mare. ”Se spune că, de exemplu, caviarul dă rezultate foarte bune în arta seducției (e vorba de zinc), deși eu, personal, cred că din cauză că e atât de scump, te simți răsfățată și deosebită, ergo, excitată, numai pentru că ți se oferă așa ceva. De asemenea, orice gen de fructe de mare, creveți, homar, midii, moluște – toate aceste lucruri care se curăță de coajă, se ling și se sorbesc, dau rezultate întotdeauna în cazul meu.” (Alexandra Antonioni, Savurează-mă). Epicur. ”Epicur din Samos, părintele epicureismului, face un elogiu al plăcerii, care pentru el înseamnă, pur și simplu, să mănânce o felie de brânză pe care i-a oferit-o cineva și să bea apoi un pic de apă. Spunea că plăcerea înseamnă să-ți satisfaci într-un mod adecvat nevoia pe care o ai. Să-ți alini indispoziția pe care ți-o produc foamea, frigul sau apetitul sexual, dar fără a sacrifica în acest scop ceva. El nu era împotriva unei mese sofisticate, însă nu era nici pentru munca sau truda de a o obține. Dacă felurile de mâncare ar fi crescut în copaci, Epicur ar fi fost de acord să profităm de acest lucru. Dacă un măr îmi potolește foamea și nu trebuie să sacrific nimic din viața mea pentru acest lucru, de ce ar fi preferabil să trebuiască să muncesc, făcând ore suplimentare, ascultând de niște șefi ostili, ca să fac mai mulți bani pentru a putea după aceea să mă duc să mănânc ceva deosebit?” (Fernando Savater, Cele șapte păcate).
Proverbe și zicători ”culinare”. „E necesar un lucru, știu,/La supărare, bei rachiu.”. Vinul intră, taina iese. La ce-i bun potirul de aur, dacă-i umplut cu lacrimi? Nu poți prinde raci fără să te uzi la nădragi. Noaptea toate vacile sunt negre și toate femeile-s frumoase. Găina vecinului are ouăle mai mari. Popa mănâncă la două pomeni și tot flămând e. Un vin bun și-o nevastă frumoasă sunt două otrăvuri dulci. Toate lucrurile au un capăt, numai cârnatul are două. Salata se face așa: darnicul îi pune untdelemn, zgârcitul oțet, înțeleptul sare și nebunul le amestecă. Chiar dacă ți-e gura arsă de sete, să nu bei din fântâna tâlharului. Nătângul spune ce-a mâncat și ce-a băut, înțeleptul ce-a auzit și ce-a văzut. Nimic nu e mai dulce ca mierea, afară de bani. Nimic nu-i mai greu de dus decât stomacul gol. Spune-mi cât mănânci, ca să-ți spun cât trăiești. Mâncarea de dimineață e ca însurătoarea de tânăr. Porcul tot strânge, se îngrașă bine,/ dar pentru alții, nu pentru sine. Pântecele se satură, dar ochii niciodată. Mai mulți se îneacă în băutură decât în apă. Nimenea să nu-ți pună sare în mămăligă. Bucatele, ca muierea, fără dresuri n-au gust. Mămăliga, măi Ioane, fie crudă, numai mare. Și moșului îi plac toate, dar să le roadă nu poate. Și uns la bot și cu slănina în pod. Prea mulți bucătari strică ciorba. A murit înghesuindu-se la pomană. Adam a mâncat mărul, dar dinții noștri se strepezesc. Când i-e foame, boierul se plimbă, țiganul fluieră, iar țăranul își bate nevasta. Nu se mănâncă în toate zilele plăcinte. Găina vecinului totdeauna-i curcă. De vrei să mănânci pâine, să nu-ți bați joc de tărâțe. Dacă vrei numai mâncare „ca la mama acasă”, apăi…du-te acasă la mă-ta. Soacra: – Dacă vrei, dragă ginere, micul dejun în pat, dormi în bucătărie. Când ești poftit la masă, pleacă sătul de-acasă. Popa mănâncă și de pe viu și de pe mort. Unul cască gura și altul înghite. Ideal: pâinea cât mai proaspătă, vinul cât mai vechi, nevasta cât mai tânără. O ceapă crudă pe zi ține pe toată lumea la distanță. La pomană năvală, la război înapoi. Cine n-a gustat fierea, nu poate aprecia mierea. Vinul este o oglindă pentru oameni. Nu poți face omletă fără să spargi ouăle. Nu pune toate ouăle într-un singur coș. Trei femei și-o gâscă, asta se cheamă c-avem târg. Bobiță cu bobiță se umple sacul. Bobocii pe gâște vor să le învețe să înoate. Bogatul mănâncă când voiește și săracul când găsește. Bună e și mămăliga când ne lipsește pâinea. Carnea de lângă os e cea mai dulce. Cine se culcă flămând se scoală fără datorii. Cine se culcă nemâncat codrii visează. Cine se teme de vrăbii nu seamănă mălai. Cine vrea să mănânce miezul trebuie mai întâi să spargă coaja. Cine vine prea târziu la masă, acela roade oasele. Cu două bucătărese iese ciorba ori prea sărată, ori nesărată. Cu lingura îți dă dulceață și cu coada îți scoate ochii. Dacă nu plouă în mai, nu se mănâncă mălai. Dumnezeu trimite omului alune, când nu mai are dinți. E mai bun oul de azi decât găina de mâine. Făina dracului se preface toată în tărâțe. Foamea gonește pe lup din pădure. Fructul oprit e mai dulce. Găina bătrână face zeama bună. Găina care cotcodăcește mult nu ouă. La omul cu mult noroc fierbe oala fără foc. Leagă sacu până-i rotund, nu când îi dai de fund. Mai ușor poate hrăni un tată șase copii, decât șase copii un tată. Mama cea bună nu întrebă pe copii de le este foame. Merele frumoase pot fi și viermănoase. Nepoftitul n-are loc la masă. Nu da pâine câinilor altuia, că te latră ai tăi. Nu mânca cireșe cu unul mai mare la masă, că-ți aruncă sâmburii în nas. Oala nu se umple cu vorbe. Prietenul vechi e ca și vinul: cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun. Rău te hrănești cu mâncarea din traista altuia. Unde sunt bucate și pâine, sunt și șoareci. Zgârcitul e întotdeauna sărac. Apa distruge podurile și vinul capetele. Ai stricat vinul în care ai turnat apă. Măgarul cară vinul, dar bea apă. Pofta vine mâncând, setea se duce bând. (moldovaculinaria.ro). Angelica. Sunt femei tandre și capricioase, care se supun doar instinctelor. Sunt pline de compasiune față de necazurile altora, căutând să vindece sau să consoleze. Nefiind nici mândre, nici ambițioase, ele preferă dragostea profundă a unui bărbat simplu tuturor ispitelor hazardului. Dar dacă nenorocirea le copleșește, ele nu au fermitatea necesară pentru a face față evenimentelor și a se lupta. Se resemnează și așteaptă ca un braț masculin să le vină în ajutor. Trăiesc puțin prea mult în vise, sunt contemplative, dar foarte senzuale. Origine: din grecescul eggelos care înseamnă ”asemănător cu îngerii”. Talismane (culoare, plantă, piatră): verde, absint, malachit. Motto: Aștept! (france-pittoresque.com).
