Murături. ”Ce e Beaujolais-ul la francezi e murătura la români. Din octombrie și până-n mai masa se-nsoțește de diverse vegetale în oțet sau saramură, murătura fiind o conservă principală a iernii carpatine. Murăturile, ca și vinul roșu, au darul să ușureze drumul fripturilor, să schimbe gustul greu al grăsimilor. În general, orice fel de murătură cere: • țelină cu frunze • usturoi • morcovi • arpagic • mere tari de toamnă, plus: • tulpini de mărar uscat (1-2 legături la borcanul de 10-15 litri) • 3-4 legături de cimbru uscat la borcan • hrean, 3-5 rădăcini • crenguțe vișin verde – 3-4 la borcan • sare 1-2 linguri la 1 litru lichid • oțet – 3-5 litri la 10-15 litri lichid • piper – cca 20 g la borcan • foi dafin – cca 10-15 foi per borcan • boabe muștar – cca 2 linguri la borcan 10 litri • aspirină – 1 pastilă per litru • conservant 10-20 g la litru. Aceste legume, zarzavaturi și mirodenii dau aromă și mai ales păstrează tari și proaspete legumele murate. Tăiate ornamental și puse cu un anume dichis, la vedere, dau borcanului de murături și un aer decorativ, de bibelou gospodăresc, bucurând bine ochiul, înaintea gurii. Oricum, când plecați la piață după murături luați în calcul toate cele de mai sus, plus (eventual): • miere • chimen • ardei iute. Orice se poate pune la murat, după aceleași rețete, de la gutui și praz, ceapă și pepeni verzi, varză roșie și albă, ardei, gogoșari, conopidă, castraveți, sfeclă, gogonele, pere, mere, morcovi, țelină, prune, fasole verde până la struguri, ciuperci și portocale.” (Radu Anton Roman – Bucate, vinuri și obiceiuri românești, Paideia, 1998)
Siropuri sănătoase (ca la bunica). Sirop de mentă verde: se face un ceai concentrat de coada șoricelului şi se lasă peste noapte. A doua zi se reîncălzeşte, se pun frunze de mentă în buchet. Se țin 15 minute la infuzat, apoi se scot. Se adaugă zahăr 1:1 și se continuă fierberea, până la obţinerea siropului de consistența dorită. Sirop de brad macerat la rece: într-un vas se pune la macerat un rând de muguri de brad, unul de zahăr etc. Se storc mugurii atunci când se formează siropul. Se păstrează la rece. Zahărul poate fi înlocuit cu miere. Sirop de brad (2). Se culeg muguri de brad de culoare verde crud, lungi de 2-3 cm. Se spală, se scurg bine de apă și se toacă (prin mașina de tocat carne). Rezultă o pastă. Într-un borcan de sticlă se pun alternativ straturi de pastă de muguri de brad şi zahăr. Apoi borcanul se îngroapă în pământ și se ţine acolo 30 de zile. Se stoarce apoi siropul format, prin tifon umezit și se fierbe până la o consistență potrivită.
Cockteiluri. Iată povestea unor băuturi celebre, Smile! În 1923, barmanul scoțian Harry MacElhone deschide Harry’s New York Bar, ce a devenit un loc emblematic al Parisului, unde genialul Harry a inventat celebrul Bloody Marry. Peste ani, la acest bar au venit și revenit celebrități precum Sinclar Lewis, Coco Chanel, Ernest Hemingway, Jack Dempsey, Primo Carnera, Rita Hayworth, Humphrey Bogart şi Ducele de Windsor. Absolut întâmplător, cam în aceeași perioadă, și la Veneția, în Piața San Marco (într-un fost depozit), se inaugura un alt bar de legendă, numit tot Harry. Proprietar era Giuseppe Cipriani, un barman sărac, dar genial. El a dat barului său numele unui bun prieten, Harry, căruia îi împrumutase bani, pe care acesta din urmă i-a restituit lui Giuseppe, cu un bonus consistent. Barul a devenit repede celebru, în cartea de oaspeți semnând Arturo Toscanini, Charlie Chaplin, Hemingway (ați ghicit!), Orson Welles sau Georges Braque. Peste ani, Cipriani povestea, cu umor: „Am deschis Harry’s Bar pe 13 mai 1931. Dacă toți cei care spun că au fost la inaugurare chiar ar fi venit în acea zi, atunci barul meu ar fi trebuit să fie mare cât Piața San Marco”. Cipriani a inventat Bellini, cel mai faimos cockteil cu șampanie, numit astfel deoarece nuanța băuturii i-a amintit de culoarea veșmintelor unui sfânt reprezentat într-un celebru tablou al pictorului renascentist Giovanni Bellini. Ingrediente: 100 ml vin spumant alb, 50 ml piure de piersici. Se pune piureul într-un pahar înalt de șampanie, se toarnă încet vinul și se amestecă ușor. Prin tradiție, se folosesc vin Prosecco și piersici albe. Sex on the Beach. Ingrediente: 40 ml vodcă, 20 ml rachiu (schnapps) de piersici, 40 ml suc de portocale, 40 ml suc de merișoare. Se toarnă pe rând ingredientele într-un pahar înalt, peste cuburi de gheață. Se ornează cu o felie de portocală. Rețeta se bucură de o imensă popularitate în toată lumea, dar nimeni nu știe cine și când a inventat-o sau de unde îi provine numele. Există multe variante derivate. Hurricane. Ingrediente: 60 ml rom alb, 60 ml rom negru, 60 ml suc de fructul pasiunii, 30 ml suc de portocale, 15 ml suc de lime, o lingură Grenadine. Se amestecă ingredientele cu gheață, în shaker. Un cockteil celebru cu o istorie atipică. Se spune că ar fi fost creat în New Orleans, la celebra tavernă a lui Pat O’Brien, din dorința acestuia de a scăpa de stocul de rom de diferite mărci și calități acumulat în magazie. A amestecat cu romul diferite ingrediente la îndemână, le-a turnat în pahare mari, generoase, și le-a oferit marinarilor. Succesul rețetei a fost atât de mare, încât de atunci se servește prin tradiție oriunde în Cartierul Francez din New Orleans, ba chiar băutura este uneori turnată în pahare de plastic, pentru a fi băută pe stradă. French Connection. Ingrediente: 30 ml cognac, 30 ml Amaretto. Se toarnă ingredientele într-un pahar cu cuburi de gheață. Se amestecă ușor. Deși este unul dintre cele mai faimoase cockteiluri, acesta are o rețetă foarte simplă și un gust dulce-amărui. Gustul amărui provine de la Amaretto. Este posibil ca denumirea rețetei să fie preluată de la romanul și filmul cu același nume despre mafia franceză a anilor 1970-1980. Sangria. Ingrediente: o sticlă de vin roșu, un litru de sifon, 3-4 lingurițe suc de lămâie, un pahar de brandy, whisky sau Cointreau, o piersică, un măr, o portocală, 150-200 g de zahăr, un praf de scorțișoară. Curățați și tăiați fructele în bucățele, lăsați-le peste noapte în băutura alcoolică aleasă (nu folosiți vodcă sau gin!). Puneți sifonul ultimul și amestecați ușor. Pudrați cu scorțișoară, adăugați cuburi de gheață și serviți. Sangria este un punch de vară, tradițional în Peninsula Iberică, iar denumirea derivă din „sangre” (sânge). Varianta îmbuteliată e departe de ce e Sangria „adevărată”. În plus, este o băutură de preparat acasă, la petreceri, mulți specialiști recomandând să nu o comandați la bar nici măcar în Spania.
Alivenci. Pentru delicatesa pe care norocoșii care au avut bunici la țară și-o amintesc, notăm mai multe rețete, ușor diferite, toate din zona Neamțului ( V. Avădanei, Gastronomie în munții Neamțului). 1. (Fărcaşa, Borca, Hangu) Se amestecă resturi de brânză cu mălai, ouă, lapte şi se omogenizează. Se pune în tăvi şi se dă la cuptor. După ce se coc, se ung pe deasupra cu smântână şi se pun frunze de leuştean. Se servesc calde. La Borca în masa de compoziţie se introduc bucăţi de brânză, urdă, ceapă, fără a se omogeniza. 2. (Bicaz Chei) Se face o compoziție din făină de porumb prăjit, lapte acru, slănină tăiată mărunt, foi de ceapă tăiată mărunt şi prăjite, brânză de putină (puțin iute). Se așază într-o tavă, în strat de 2-3 cm și se coace la cuptor. Se presară zahăr pe deasupra şi se servește caldă. 3. (Pipirig) Se face o compoziție din lapte acru, ou, mălai, făină de grâu, zahăr. Se pune în tăvi în strat de 2-3 cm și se dă la cuptor. Când se scot, încă fierbinți, se dau pe deasupra cu smântână şi cu zahăr.