Radio. A fost înfiinţat un post de radio al evreilor originari din România. – Aici „Radio Israel – Vocea Dorohoiului”! Transmitem pe lungimea de undă de 1238 kHz! Pentru ascultătorii fideli… lăsăm -fie – la 1200…
Înjurături. Rafinatul intelectual – şi „boier” – care a fost Alexandru Paleologu (cel care s-a autointitulat, rebel, în anii ’90, ca fiind „ambasadorul golanilor” la Paris) a propus, într-una din cărţile sale, o explicaţie fermecătoare – dar şi logică – pentru neaoşa noastră „înjurătură esenţială”. După Conu Alecu, „trimiterea la origini” (specifică numai românilor!) e doar aparent, la o abordare superficială şi grăbită, o expresie vulgară. Alte neamuri, alte culturi practică înjurături mult mai dure, mai urâte. Subtilul cărturar citat decriptează înjurătura valahă drept o şansă oferită preopinentului, ca pe o invitaţie generoasă la schimbarea, îmbunătăţirea propriului destin: readus la starea originară, de pre-embrion, celui înjurat i se oferă posibilitatea de a se reîntrupa într-o fiinţă nouă, spălată de păcatul, năravul, vina care i-a adus blamul nostru, prin sudalmă. Ipoteza e una seducătoare, să recunoaştem! Din această curiozitate – stârnită de un Paleolog! – am purces, iată, la o inventariere a înjurăturilor capitale specifice altor popoare. Şi iată ce-am descoperit. O primă constatare: de când s-a inventat limbajul, oamenii au folosit cuvintele pentru a face alţi oameni cu care aveau „ceva de împărţit” să se simtă prost, inconfortabil. Firesc: nu te înjur din dragoste, nu? Nu este deci de mirare că există un număr impresionant de înjurături, multe dintre ele implicând părţi şi funcţii anatomice ori referiri la persoana „împricinatului” sau la rude apropiate, cel mai adesea la genitori, la mamă îndeosebi. Am încercat să le evit pe cele mai vulgare şi să le aleg pe acelea care dau dovadă, pe lângă nepoliteţe, şi de originalitate, sau fac referiri la tradiţiile locale (sursa: Internet) 1. China: „Ni muqin shi yi ge da wugui!”. („Mama ta este o mare broască ţestoasă”). Care este sensul? Broaştele ţestoase nu sunt monogame! 2. Spania: „Me cago en la leche!”. ( „Defechez în laptele tău”). Încercaţi să vizualizaţi un pahar de lapte pe masa la care serveşti micul dejun şi, apoi, acţiunea invocată. 3. Rusia: „Perhot’ podzalupnaya”. Ei bine, rusul tocmai ţi-a declarat că eşti „mătreaţă de fund”. 4. Finlandeză: „Äitisi nai poroja!”. („Mama ta s-a căsătorit cu un ren”). Probabil că se referă la faptul că renul este încornorat!? 5. Idiş: „Lign in drerd un bakn beygl!”. Aproximativ: „Să împleteşti covrigi din ţărînă”. Este evident că ţi s-a urât să faci o muncă inutilă, să munceşti în zadar. Asta doar dacă nu vei găsi pe cineva atât de idiot încât să fie dispus să mănânce astfel de covrigi. 6. Germană: „Schattenparker”. „Fătălăule”. Traducerea exactă este „cel care îşi parchează maşina la umbră”, o persoană care se protejează excesiv. 7. Jamaicană: „Bumbaclot”. Literal, „cârpă de şters la fund”. 8. Albaneză: „Të qifsha të bardhët e syve!”. („F*** -ţi albul ochilor”). 9. Turcă: „Sana girsin keman yayi!”. („Fie ca o coardă de vioară să-ţi intre în fund). Cred că vei privi cu alţi ochi concertele cu instrumente clasice. 10. Persană: „Mee goozam rangesh kon!”. („Să-mi pictezi băşina”). 11. Japoneză: „Hesomagari”. („Buric răsucit”). Probabil are rădăcini în vechea cultură japoneză, pentru că sensul este mai greu de prins. 12. Galeză: „Go n-ithe an cat thu, is go n-ithe an diabhal an cat!”. („Să fii mâncat de o pisică şi apoi dracul să mănânce pisica”). 13. Olandeză: „Volgescheten palingvel”. („Eşti o piele de anghilă plină de rahat”). No comment14. Română (arhaică): „Sufla-ţi-aş cu c**ul în lingură cînd te arde ciorba la gură 15. Italiană: „Caccati in mano e prenditi a schiaffi!”. („Căc***-te-ai în mâini şi apoi…să-ţi dai palme!”). 16. Hindi: „Chipkali ke gaand ke pasine”. („Transpiraţia din fundul unei şopîrle”). Probabil că doar hinduşii o pricep.17. Bulgară: „Grozna si kato salata”. („Eşti urât ca o salată”). Culmea: mie-mi place salata bulgărească, atât ca gust, cît şi ca aspect! Dar, probabil că dacă o mănânci zilnic, precum bulgarii, te cam saturi de ea! 19. Australiană: „May your ears turn into arseholes and sh*t on your shoulders!”. („Să ţi se transforme urechile în anusuri şi să defecheze pe umerii tăi”). Simpatică, originală… dacă putem zice aşa. Dar cei mai inventivi, creativi în înjurătură sunt – iată – vecinii şi prietenii noştri sârbi (singurii cu care nu ne-am războit niciodată). Drama ţării lor, fosta Iugoslavie, divizată, fărîmiţată de mai-marii acestei lumi, a inspirat acestui neam de luptători neînvinşi un set de înjurături „moderne”, contemporane, cu funcţie şi menire de adevărate blesteme la adresa duşmanilor lor: „Să dea Domnul să ajungi să-ţi cauţi copiii printre ruine, cu un contor Geiger (aparat pentru măsurarea radioactivităţii)”. Citez şi o altă înjurătură sârbească la fel de nouţă: „Vedeţi-ai casa live (a se citi bombardată) pe CNN!”. O replică dură!
Crime pasionale. ”Ucigașii pasionali au existat de-a lungul istoriei, reunind trăsăturile psihologice ale unui narcisism și ale unei gelozii excesive. La rândul lor, aceste trăsături rezultă adesea din lipsa de afecțiune suferită în copilărie. Această lipsă de afecțiune afectează copiii din toate epocile istorice, dar ascensiunea familiei nucleare din secolul al XVIII-lea a crescut numărul celor care sufereau de ea. În consecință, numărul crimelor pasionale este, de asemenea, în creștere, devenind frecvente în secolul al XIX-lea. În cele din urmă, frecvența de astăzi a familiilor monoparentale, ce implică o lipsă de afecțiune și protecție, este tot mai mare acum. Prin urmare, e posibil ca astfel de crime să devină chiar mai frecvente ca niciodată” (Benoît Garnot, Une histoire du crime passionnel. Mythe et archives, Paris, Belin, 2014).
Baladă. Balada VI (în jargon, altfel zis jobelinul Magistrului Francois Villon). „Fârtaţi întru miştocăreală / Cu alba-neagra învăţaţi / Daţi lovituri la-nghesuială / Banii pitiţi să-i înhăţaţi. / Cinci-şase pungi cu galbeni luaţi / Atenţi la furca ticăloasă /Care pe hoţi îi prinde-n laţ / Dându-le liber la grimasă. /Gâtul feriţi-l bunăoară /Ca trupul astfel să-l cruţaţi /Să nu ajungeţi traşi pe sfoară /De grinda rece atârnaţi / (La alba-neagră renunţaţi. /Filaţi cu mână lunecoasă) /Căci vântul, la cei spânzuraţi /Provoac-o ditamai grimasă. /Schimbaţi de-acuma la plezneală /Bani falşi pe cei adevăraţi, /Nu respectaţi nicio-nvoială /Şi nici vreo dijmă să nu daţi. /Fiţi îndrăzneţi dar cumpătaţi, /Din cap beţia să vă iasă, /Primejdia n-o înfruntaţi, /Ca să n-ajungeţi la grimasă. /Prinţe, cine nu are şcoală /Ca să fenteze o pedeapsă /Va fierbe ca un prost în oală /Şi-o va cam pune de-o grimasă.” (Traducere de Adrian Vasiliu). Notă – Falsificatorii de bani erau executaţi prin aruncare în cazane cu ulei clocotit.
Fericirea în Europa. Fericirea, pentru un francez, este să se regăsească într-o seară într-un hotel-restaurant de 5 stele, însoțit de o femeie splendidă… Mâncarea este rafinată, trabucul parfumat… Apoi să se urce în cameră… Pentru un englez, fericirea este să se trezească la 5 dimineața. Afară este întuneric, frig, ceață, plouă și trebuie să iasă afară și să lase câinele să facă pipi. Așa că iese, mașinile îl stropesc când trec…Asta-i fericirea pentru un englez! Pentru un rus, fericirea este când, trezit la 3 dimineața de o bătaie la ușă, se ridică, tremurând, deschide ușa. Afară sunt 2 agenți KGB. Ei întreabă: „Ivan Petrovici? ”.El răspunde: -El stă în apartamentul de vizavi. Asta-i fericirea pentru un rus! „Când un bărbat proaspăt căsătorit pare fericit, știi de ce. Când un bărbat care este căsătorit de 10 ani pare fericit, te întrebi de ce.”(Autor necunoscut). „Fericirea în doi? Durează atâta timp cât este nevoie pentru a număra până la trei.” (Sacha Guitry). ”Prea fericit cocoşul este/Şi cel mai mare crai, nici vorbă,/Că are-o curte de neveste/Şi nici o soacră! Toate-s ciorbă…”. (Gavril Glodeanu).
Taur. Un fermier are o turmă de 100 de vaci, dar un singur taur. Un vizitator exclamă văzându-i: – Ce turmă mare ai! Trebuie să fii foarte fericit! – Da, a răspuns fermierul, dar nu la fel de mult ca taurul.
China (culinară) cucerește Parisul. Apariția bucătăriei chinezești la Paris stârnește o reacție entuziastă în 1914. (Extract din Le Figaro din 8 martie 1914). ” În primul rând, să nu vă imaginați că seamănă cu amestecurile infame descrise de călătorii dezgustați. Acestea sunt legende care se transmit din generație în generație. Mănânc destul de des mâncare chinezească și, slavă Domnului, nu mi s-au oferit niciodată câini fierți în ulei de ricin sau orice altă oroare de acest fel. Adevărata bucătărie chineză este de o discreție rară: ne simțim foarte bine că nu seamănă cu a noastră și chiar că diferă profund, dar trebuie să ne uităm atent pentru a discerne motivele. Aici, ca în toate lucrurile, arta din Orientul Îndepărtat procedează prin metode evazive și fără violență. Ne așteptăm să găsim ceva absurd și întâlnim ceva delicat și nou. Ce plăcere pentru un om sensibil la prestigiul anumitor cuvinte misterioase să mănânce, de exemplu, rață cu semințe de lotus… Există și soia, muguri de bambus, lychi proaspete, care miros a trandafiri, pește uscat, și orez, pe care numai ei știu să-l gătească”.