Cocktail (28). Insecte

Motto. ”Despre sărut: unii spun că sărutul ar fi un păcat. Dar dacă el n-ar fi potrivit legilor firii, atunci avocații l-ar interzice. Dacă el nu ar fi sfânt, preoții nu l-ar da. Dacă nu ar fi (și) cuviincios, fecioarele nu l-ar îngădui. Iar… dacă el nu ar fi din belșug, oamenii săraci nu l-ar cunoaște.” (Robert Burns, 1756-1796)
Politicieni.Săracii candidați, cum se bat între ei să ne fie nouă bine…
Motiv.Un polițist, astăzi: – Doamnă, vă dau amendă, de ce nu purtați mască? – Nu am nevoie, eu sunt frumoasă!
Lumină.Copilul în sufragerie, mama la bucătărie: – Maaaami, arde veioza! – Fiule, nu se zice arde, ci luminează! Peste 2 minute: – Maaaami, luminează perdelele!
Insecte. ”În anul 2008, entomologul american Jeffrey A. Lockwood a publicat cartea intitulată ”Six Legged Soldiers: Using Insects as Weapons of War” – Soldatul cu șase picioare: Folosirea insectelor ca arme de război – în care afirmă, așa cum reiese din titlu, că insectele sunt soldați exemplari, care pot ajunge neobservați în liniile inamice și pot transmite cu repeziciune maladii letale. Un astfel de exemplu de maladie letală transmisă de insecte este Febra Văii Riftului, denumită astfel după valea cu același nume din Kenya. Acolo, în Estul Africii, în anul 1931, a izbucnit o epidemie neobișnuită, care a ucis oameni și animale, deopotrivă. Ulterior, microbiologii au identificat agentul patogen într-un virus transmis prin contact direct cu fluidele organice infectate sau prin ciupitura de țânțari. Această zoonoză poate avea forme de manifestare diferite, meningo-encefalitică, hemoragică sau oculară și, netratată, determină decesul persoanei infectate. Un alt exemplu îl reprezintă virusurile Febrei Galbene (a ficatului) și Febrei Dengue, transmise prin ciupitura țânțarului Aedes. În acest context, profesorul Lockwood a susținut că grupările teroriste ar putea declanșa foarte ușor un atac bioterorist cu ajutorul insectelor infectate transportate în valize, pe care teroriștii le-ar putea introduce, fără probleme, pe teritoriul statelor țintă, declarând că „teroriștilor le-ar fi mult mai ușor să folosească insectele decât să dezvolte o armă nucleară sau chimică, pentru că materia primă se găsește în curtea casei”. Afirmațiile lui Lockwood sunt cât se poate de serioase și de logice. Este suficient să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă țânțari Aedes infectați ar fi eliberați într-o regiune în care populația nu a fost imunizată. Ar urma un val uriaș de îmbolnăviri și de decese, știut fiind că nu există tratament pentru nici una dintre aceste maladii.” (Revista ”Vitralii”)
Teorii. ”Numai ratații au teorii.” (Victor Eftimiu)
Complot.Alungarea lui Cuza Vodă din țară printr-un complot al unor politicieni cosmopoliți și al unor militari trădători, cu acordul unor mari puteri europene, a constituit un act de lașitate, potrivnic firii și mentalității neamului românesc. Mihai Eminescu avea să scrie într-un articol (rămas în manuscris): „Dacă vom cerceta istoria răsturnării lui Cuza, vom afla că aproape toți conspiratorii răsturnării lui Cuza, afară de câțiva amăgiți, erau străini. Străinii au adus un străin”. Acel eveniment istoric a avut consecințe imediate sau pe timp îndelungat, atât pentru participanții sau martorii la acel eveniment, cât și pentru țară. (dr. Aurel V. David)
Muzici.Într-o faimoasă lucrare istorică apărută la Viena la începutul deceniului nouă al secolului al XVIII-lea, elvețianul Franz-Joseph Sulzer (1735–1797) ne spune că la curtea valahă a prințului Alexandru Ipsilanti (aprox. 1724–1807) „răsunau laolaltă muzica turcească, grecească, lăutărească valahă, căreia în urmă i se adăuga și muzica germană, corală, cântarea bisericească și tunurile – cu un cuvânt tot ce poate zgudui auzul”. Nici măcar Sulzer, care deși, pentru o vreme, făcuse parte din formația camerală a principelui Ipsilanti și care ar fi trebuit să fie familiar cu exotismul spectacolului aulic local, nu-și poate explica criteriile estetice ale acestor muzici care nu au nimic de-a face cu principiile consonanței artei sunetelor: „[…] Când se închină în sănătatea Domnului, mitropolitul, care stă în fața lui, ține, în picioare, o mică cuvântare urmată de obișnuita binecuvântare; toți cei de la masă se ridică. Curând răsună tunurile, muzica germană, țigănească și tubulhaneaua turcească; în același timp, diaconii și copiii cântăreți la biserică, așezați în spatele mitropolitului, intonează o cântare religioasă, care ține destul de mult. În ce mod gâdilă urechile această împreunare de patru gusturi și instrumente total diferite, care nu cântă un simplu vivat, ca la un toast, ci bucăți propriu-zise, la care se adaugă zgomotul tunurilor, cântarea diaconilor și șoaptele oaspeților și servitorilor și cum poate impresiona audiția concomitentă a unor cântări religioase și a unor cântece lumești deocheate, aceasta las să și-o închipuie oricine poate să-și imagineze ceva ce n-a auzit sau n-a văzut el însuși.” (Nicolae Gheorghiță)
Citate.Câteva citate din memoriile regretatei actrițe franceze Jeanne Moreau (d. 2017). ”Dragostea este ca o supă – primele linguri sunt fierbinți, pe când ultimele sunt reci”. „Ce minunat este să ai emoții – trăiri!” „A avea grijă de tine înseamnă a te respecta și a te bucura de viață și de darurile pe care ți le oferă. Nu trebui să faci asta în încercarea de a opri timpul”. „Viața pe care ai avut-o nu mai contează. Cea care primează este viața pe care o ai azi”. „Nostalgia se produce atunci când îți dorești ca lucrurile să rămână neschimbate. Cunosc atât de mulți oameni cărora le este frică de schimbare și mă gândesc mereu că ei sunt morți pe dinăuntru. Este un risc enorm. Viața este un risc, o provocare continuă.” „Viața mea este precum o lungă poveste. Sigur va avea un final reușit!”