Când oamenilor politici din România le iese câte o bubiță internă sau externă și trebuie s-o curme întrebuințând cura chirurgicală, ei o șterg englezește în clinicile din străinătate, pentru a se da pe seama bisturiului mânuit de profesorul Weber sau de profesorul Jones (am ales două nume la întâmplare, dacă aceste somități există, e din pură coincidență). În privința asta, avem exemple la cel mai înalt nivel al statului: premierul Tăriceanu și-a reparat în Franța genunchiul paradit de pasiunea sa pentru adrenalina motocicletei, iar prezidentul Băsescu s-a urcat cocârjat în cursa de Viena, pentru a-i veni de hac herniei care-i tortura verticalitatea spatelui și a se întoarce din nou bun de tăvăleală. Ah, nu, vă implor, nu mă întrebați de unde s-a procopsit președintele cu hernia; probabil că s-o fi jucat în exces cu Mioara Mantale, și cum președintele nostru e mai pișpirică iar Mioara – ditamai muierea, la o mișcare mai spasmodică… Puneți-vă puțin imaginația la lucru! La prima vedere, s-ar putea crede că cei mai de seamă români aleg exilul chirurgical pentru a fenta mizeria spitalicească a țării. Cine e nebunul amator să ia în gazdă un stafilococ din ăla, care te ruinează pe dinăuntru? Deși, ca să fim corecți, președintele, parlamentarii și miniștrii ar trebui spitalizați cu forța aici, în țara lor, măcar să vadă și ei prin ce încercări trece prostimea îmbolnăvită.
S-ar putea totuși să mai fie un motiv pentru care acești inși speciali aleg exilul chirurgical: zgârcenia. Da, zgârcenia sau cărpănoșia, dacă preferați acest termen. De fapt, îi doare inima să-i strecoare chirurgului în buzunar plicul cuvenit, cu cinci-șase sutare sau un miar de euro, cât costă, la cursul zilei, o hernie de disc standard sau un genunchi paradit. Ca să nu mai punem la socoteală bacșișul cuvenit sorei desemnate să le aplice clisma prezidențială sau clisma guvernamentală, premergătoare operației, căci și cu personalul secundar se cade să fii atent, altfel stafilococul te înhață…
Ca să scape de toate cheltuielile colaterale pretinse de sistemul sanitar românesc, aparent gratuit, aleșii poporului își oblojesc rănile la Viena, Paris și Frankfurt. Câtă lipsă de patriotism! Dacă toți am proceda aidoma lor, nu s-ar duce de râpă amintitul sistem sanitar românesc? Dar ăsta-i blestemul președinților și premierilor, s-o dea uneori în mintea copiilor. Cred totuși că ar trebui judecați pentru înaltă trădare.
