Luna decembrie adună cinstirea a trei sfinți cu numele Daniel. Astfel, pe 11 decembrie l-am sărbătorit pe Sfântul Daniil Stâlpnicul, astăzi, pe 17 decembrie, pe Sfântul Prooroc Daniel, iar pe 18 decembrie, pe Sfântul Daniil Sihastrul. Pe lângă nume, cei trei sfinți au în comun tăria cu care și-au păstrat credința și sacrificiul pe care l-au făcut în numele lui Dumnezeu. Dar, ceea ce se observă cel mai bine din viețile lor este darul proorociei, al clarviziunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu.
Proorocia, clarviziunea este un dar cu care Dumnezeu îi înzestrează numai pe aleșii Săi. Iar această însușire vine împreună cu înțelepciunea dumnezeiască care îi îndrumă pe cei sfinți să proorocească doar celor care trebuie și numai în anumite momente. De aceea proorocul vechi-testamentar Daniel a proorocit evreilor să se mențină tari în credință. A tălmăcit și visurile, și inscripția unor păgâni, dar nu spre ajutorul lor, ci tot al evreilor. Odată cu funcția primită, datorită acestor tălmăciri, a putut să mai ușureze din suferințele celor de un neam cu el, suferințe îndurate în exilul din Babilon.
Sfântul Daniil Sihastrul a fost și el un prooroc, un sfătuitor de taină al Sfântului voievod Ștefan cel Mare. Viața în pustie, în sihăstrie, îi învrednicește pe nevoitori să primească de la Dumnezeu darul vederii-înainte. Câte mănăstiri ar mai fi fost astăzi, din timpul lui Ștefan cel Mare, dacă nu ar fi primit îndemnul cuviosului de a le construi? Sau câte înfrângeri nu ar fi suferit moldovenii dacă domnitorul lor nu ar fi fost întărit de sihastrul Daniil? Multe dintre faptele care i-au adus sfințenia lui Ștefan cel Mare au la bază sfaturile Sfântului Daniil.
Dar și Sfântul Daniil Stâlpnicul, datorită vieții petrecute pe stâlpul său, a primit darul de a prooroci. Mulțime de credincioși veneau și îi cereau sfatul, până chiar și împărații de la Constantinopol.
În rândurile ce urmează, vă aducem la cunoștință modul cum și-au petrecut viața și ce i-a făcut vrednici de a fi binecuvântați de Dumnezeu cu acest dar.
Daniel se tâlcuiește „Dumnezeu este judecătorul meu“
Primul în cronologia istorică este Sfântul Prooroc Daniel. S-a născut cu mai mult de jumătate de secol înainte de Hristos, într-o familie de evrei de neam regesc. În 606 î.Hr., când avea în jur de 16 ani, este luat în robie de către Nabucodonosor și dus în Babilon, în prima etapă a conflictului iudeo-babilonian, în timpul regelui Ioachim. A studiat aici limba caldeilor, cei care se ocupau cu astrologia. Cei mai străluciți urmau să devină sfătuitori la curtea regelui. A primit chiar și un nume, Belșatar. Dacă Daniel însemna, în evreiește, „Dumnezeu este judecătorul meu“, numele babilonian se tâlcuia „Bel este protectorul lui“. A avut colegi de studiu alți trei tineri evrei, Anania, Misael și Azaria.
Daniel, alături de cei trei tineri, își asumă încă de la început rolul de păstrători ai credinței monoteiste în Dumnezeul cel Adevărat. În consecință, ei refuză să mănânce din alimentele închinate idolilor, pentru a nu se întina și a călca prescripțiile Legii mozaice. Sunt pedepsiți și aruncați în foc, dar îngerul Domnului îi ajută. A urmat groapa cu lei, dar și de data aceasta puterea lui Dumnezeu este mai mare decât cea a leilor. Cu ajutorul Unicului Dumnezeu, Daniel a reușit să tâlcuiască visele lui Nabucodonosor, care îi prevesteau sfârșitul; a tâlcuit și inscripția de pe perete a lui Belșatar, „a numărat, a cântărit, a împărțit“. Toate acestea îi aduc puterea, fiind numit al treilea în regat. Această poziție și-a păstrat-o profetul și după cucerirea Babilonului de către perși. Aceasta se întâmpla în 539 î.Hr., când era în vârstă de 75 de ani. În tradiția iudaică se poate găsi părerea conform căreia Daniel ar fi fost cel care ar fi sfătuit pe regele perșilor, Cirus, cu privire la întoarcerea evreilor și ar fi mijlocit pentru rezidirea templului de la Ierusalim.
De Sfântul Prooroc Daniel se leagă și o carte care se află în Vechiul Testament, care îi poartă numele. În cuprinsul cărții prezintă purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de poporul Său, dar și pe Dumnezeu ca fiind Domnul istoriei, Cel care ridică și coboară imperiile lumii. Visul lui Nabucodonosor, precum și cele două vedenii ale profetului (despre cele patru fiare și vedenia berbecului și țapului) nu sunt altceva decât o anticipare a unor momente importante ale istoriei antice.
Proorocul lui Ștefan
Sfântul Daniil Sihastrul este singurul, dintre cei trei, de neam românesc. Este cunoscut ca sfătuitor al vrednicului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, dar și sub numele de Sfântul Daniil schimonahul sau Sfântul Daniil cel Nou, spre a-l deosebi de ceilalți doi sfinți cu același nume. S-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți. Datorită copilăriei petrecute în preajma Mănăstirii „Sfântul Nicolae“ din Rădăuți, la vârsta de 16 ani, tânărul Dumitru a fost călugărit cu numele David, la aceeași mănăstire. Viețuirea sfântă l-a făcut cunoscut printre credincioși încă de tânăr, și de aceea întreaga lui viață a fost o fugă de mulțimea oamenilor însetați după cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, trece pe rând pe la Schitul Sfântul Lavrentie de lângă satul Vicovu de Sus, unde primește schima cea mare și un nou nume, Daniil; pe la Putna, pe malul pârâului Viteul, unde într-o stâncă și-a dăltuit un paraclis și o chilie. Ultima oprire a fost la Voroneț, pe malul pârâului Corbului, sub stânca Șoimului.
La stânca de la Putna, sihastrul îl adăpostește pe tânărul Ștefan cel Mare în anul 1451, după uciderea tatălui său, Bogdan al II-lea, la Reuseni. Acesta îi proorocește că, în curând, va deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a și întâmplat în anul 1457. După urcarea pe tron, la îndemnul Sfântului Daniil Sihastrul, Ștefan cel Mare construiește Mănăstirea Putna în anul 1466. Așa s-a format una dintre cele mai cunoscute legături dintre un domnitor și duhovnicul său, din istoria poporului român. Trebuie să menționăm că, la sfatul Sfântului Daniil, domnitorul sfânt a construit câte o biserică după fiecare luptă, și tot el era cel care îl întărea înainte de luptă sau îi proorocea victoria în momentele de cumpănă.
Spre exemplu, la Voroneț îl vizitează Ștefan cel Mare și Sfânt, după înfrângerea de la Războieni, din 1476. Daniil Sihastrul îl sfătuiește să continue luptele cu turcii, prevăzând că va birui, ceea ce s-a și întâmplat. În amintirea acestei victorii, în anul 1488, Ștefan cel Mare construiește Mănăstirea Voroneț. Aici își petrece ultima parte a vieții, ca stareț, până la trecerea la Domnul, fiind înmormântat în biserica Mănăstirii Voroneț. Pe piatra de mormânt care s-a făcut la dorința voievodului Ștefan cel Mare stă scris: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil“. În ședințele din 20-21 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Daniil Sihastrul, cu data de prăznuire 18 decembrie.
De pe stâlpul său a proorocit împăraților de la Constantinopol
Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul a trăit în timpul împăratului Leon cel Mare (457-474). Era originar din Mesopotamia, din enoria Samosatelor, dintr-un sat cu numele Vitaria. La vârsta de cinci ani, Daniil a fost dus de părinții săi, Ilie și Marta, la mănăstire. Fiind iubitor al nevoințelor călugărești, s-a dus la Cuviosul Simeon Stâlpnicul și a învățat de la el răbdarea și rugăciunea neîncetată. În urma unei descoperiri dumnezeiești, a venit în părțile Traciei, aproape de Constantinopol, în Anaplu. Aici s-a închis într-un templu idolesc și a îndurat multe ispite de la demoni. S-a suit pe un stâlp de unde a arătat multă răbdare și mari nevoințe pustnicești. A îndurat arșița verii și gerul iernii și a înfruntat bătăile vânturilor. A săvârșit atât de multe minuni, că s-a dus vestea de virtutea lui până la împărații acelor vremuri: la împăratul Leon, la împăratul Zenon, care au venit la el să îi ceară sfaturi. Sfântul le-a prezis ce avea să li se întâmple. A fost și un sfânt apărător al Bisericii atacate de eretici.
(diac. George Aniculoaie)
